Străini în paradis - Capitolul 7

Se auzi din nou un marait apasat, apoi doua crengute trosnind. Se opri iritata, intorcandu-se brusc.
- Inceteaza ! Strigatul ragusit al fetei fusese de ajuns, asa ca se intoarse la drumul ei. Coada ochiului surprinse o silueta neagra care trecea dupa un stejar. Continua sa mearga. Nu ii mai pasa. Alta silueta, de data asta urmarind-o dintre crengile unui stejar, disparu cu un fosnet de frunze uscate. Respira adanc, dupa care continua sa mearga. In fata, rezemat de un copac, se derula miscarea prosteasca a lui Alex care se juca cu o doza de bere goala, lovind-o cu o cheie. Marie continua sa mearga, dandu-si ochii peste cap in timp ce trecea de Alex. Un zambet se-lasa-greu se contura pe buzele lui Alex, privind inca la doza de bere turtita.
- Nu ti-a zis nimeni ca nu e bine sa mergi singura, seara ? Asa de micuta si fragila. Vulnerabina si inocenta. Rase zgomotos, apoi continua : Inocenta ta ma face sa imi fie mila.. sau sa ma indragostesc ? Pufni rautacios si se arunca in fata lui Marie.
- Pleaca, Alex. Trebuie sa ajung acasa ! Il impinse cu o mana, insa el nu se clinti. Se gandi sa-l ocoleasca, nevrand sa mai piarda timpul cu un psihopat ca Alex. Mana lui fierbinte i se inclesta in jurul incheieturii, strangand-o usor. 
- Hai nu zau ?! Nu vrei sa pierzi putin timp cu mine ? O impinse pe trunchiul unui copac, strecurandu-si mana sub hanoracul fetei. Isi fixa privirea in ochii fetei, care se zbateau, incercand sa se elibereze din stransoare. O durere ametitoare de cap il cuprinse, facandu-l sa se incordeze fara voia lui. Isi reveni, apoi pufni dispretuitor, apropiindu-se de gatul fetei, soptindu-i cateva vorbe. Verbina, hah ? Nu cred ca o sa ai nevoie de asta. Isi infipse dintii pe pandantiv, apoi il smulse de la gatul fetei, scuipandu-l undeva pe jos. Rase rautacios, apoi isi intre-deschise buzele : Atat de vulnerabila.
- Mirosi a tigari. Hah, ba nu, ceva mai tare. Mirosi a trabuc. Lasa-ma-n pace ! Continua sa se zbata zgomotos, invaluindu-se in scenarii oribile. Alex continua sa se joace cu o bretea de la rochie, cand un far alb strapunse negura si o voce subtire intrerupse suspinele lui Marie.
- Marie, ce faci ? Glasul uimit a lui Lexii se auzi din spatele lui Alex. Privi peste umarul baiatului si le vazu pe Lexii si pe Caroline, care se holbau la ei in sensul ce-naiba-faceti, dupa geamurile unui Panamera visiniu. Clar, masina lui Lexii. Alex intoarse si el capul si le arunca un zambet ucigator. Ii dadu drumul lui Marie, care se apleca sa-si ia colierul, apoi rase scurt. Isi freca incet obrazul, dupa care le zambi din nou.
- Domnisoarelor, eu ma retrag. Marie, ne vedem curand.
Caroline sari ca arsa, raspunzandu-i cu un "pa" entuziasmat. 
- Oh, tu trebuie sa fii Caroline. Se apropie si ii saruta mana, continuand galant : Eu sunt Alexander Vaugh. Ii schita un zambet, apoi intoarse ochii catre Marie, care intra in masina. Isi retrase mana, lasand-o pe Caroline cu o privire visatoare, dupa care spuse : La revedere doamnelor. Lexii se stramba, iar Marie ramase cu privirea fixata pe pandantivul care devenise acum de un albastru cu o nuanta mai deschisa decat cea veche. Isi vârî colierul in buzunarul hanoracului si isi inchise fermoarul, afundandu-se in ganduri. Motorul porni, indepartandu-se de Alex, care ramasese rezemat de trunchiul copacului.
- Ce faceati acolo ?! Daca te-a ranit, sa stii ca pot vorbii cu Bill sa se ocupe de el, si cu Alessander sa ii ascunda cadavrul. Lexii era agitata, mai agitata decat ar fi fost mama. 
- Nimic. A raspuns sec, fiind vizibil iritata de subiectul respectiv.. A incercat sa .. Ah, nu conteaza. Ofta adanc, apoi se repezi sa mai spuna cateva cuvinte. Nu-i spuneti lui Andrew .. Alt oftat, apoi o frana adanca. Lexii incercase sa evite o groapa din asfalt. 
- Am inteles, nu vrei sa vorbim despre asta. OK. Caroline si cu mine ne intorceam de la Zack. Azi a fost ziua lui.. De ce nu ai venit ? 
- Oh, Doamne, am uitat .. Uite, vreau sa-l sunati si sa ii spuneti ca-mi pare rau, dar am avut niste probleme. Nu as putea sa-l sun eu .. Respira inabusit apoi coborî din masina. Ne vedem maine ?
Lexii afirma din cap, dar Caroline nu raspunse, gandindu-se incontinuu la baiatul cu accent si desenand cu degetul cateva stelute pe geamul aburit al masinii. Marie se indeparta, luand-o pe aleea care ducea spre casa ei. In spate, Lexii intorcea masina, ducand-o pe Caroline acasa. Se uita in urma, la cele doua, apoi zambi necontrolat. Oh, cat de simpatice si protectoare erau.. Nu voia sa le minta, nu voia nici macar sa aduca vorba de minciuni.. Se simtea atat de prost pentru ca le ascunsese adevarul. Oare Andrew avea sa le zica adevarul, sau ar fi trait mereu in minciuna, si, daca politia dadea de banuit .. Daca se muta din oras ?! 
 Continua sa inainteze pe aleea intunecata. Apasa pe cleanta rece a usii de lemn, tipica anilor '90, dar nu derula decat un zgomot insuportabil. Mai incerca odata, obtinand acelasi rezultat. Se ridica pe varfuri si cauta dezorientata cheia de rezerva intr-unul dintre ghivecele care atarnau de-o parte si de alta a usii. Se lasa in jos, realizand ca nu gasise altceva decat pamant ud. Facu un pas in fata, simtind cu talpa ceva sub presul de la usa. Isi arunca privirea in jos, apoi se lasa in genunchi, incercand orbeste sa gaseasca cheia de rezerva. Pipai intr-un colt zdrenturos presul si o gasi. O cheie veche si ruginita, slab luminata de un felinar din apropiere. Intra in casa, pasind pe parchetul rece. Inchise usa dupa ea, lasand cheia in broasca. Se opri, mirosind mireasma lumanarilor cu aroma de portocale si a brioselor cu vanilie care pluteau incontrolabil in aerul rece. Ochii ii sarira pe fereastra deschisa larg, care arunca frunze in camera, incurajata de perdeaua care dansa precum o stafie. O inchise, apoi arunca o privire prin camera, observand ca nu era nimeni. Un raset dulce se auzi din camera de zi, apoi mama lui Marie sosi in bucatarie, tinand in mana o cana de ciocolata calda.
-  Oh, Marie, ai ajuns. Vin-o sa-ti prezint pe cineva ! Zambetul de pe chipul ei transmitea numai fericire.
Cana ii tremura, iar ranjetul ii era asa de dragut. Era definit de rujul ei de un rosu sters si de dantura alba si perfecta. Buclele ei negre ii atarnau ravasite pe umeri, fiind prea scurte ca sa aiba o forma exacta. Purta o bluza rosie, cu decolteu in V, tesuta din loc in loc cu pietricele de  noanta mai deschisa de gri. Achii caprui ii straluceau in negura.
- Haide, te asteptam ! Isi intinse mana catre Marie, facandu-i semn s-o urmeze in camera de zi. Marie pasi pana in camera de zi, unde toate venele i se oprira, taindu-i respiratia. Cineva ii taiase incheieturile mainilor, asa ca niciun gest nu fu depistat pe trupul fetei. Respiratia ii reveni, reusind sa respire intrerupt in timp ce oaspetele misterios o admira, din nou. Figura familiara isi fulgera prin minte, definita de parul nisipiu care ii atarna pe ochiul stang. Ranjetul acela rautacios i se schita in graba pe fata. Abia acum observase ochii de un albastru superb, adanc, care ii urmarea fiecare miscare. Se ridica ca ars cand Marie intrase in camera, intinzand mana stanga pentru a i-o prinde poe a ei, esuand. Marie azita, retragandu-si mana la spate. Privirea mamei o strapunse ca un cutit, apoi lasa mana moale sa-i alunece intr-a lui, simtind fierbinteala buzelor lui Alex apasand delicat pe mana ei. Isi inchise ochii, infundandu-si un suspin. O imagine i se proiecta in minte : Un perete zgariat si, in centru, un V incadrat neglijent intr-un cerc. Deschise ochii apoi viziunea i se adeveri. Incheietura mainii stangi a lui Alex purta acelasi semn, dar sub forma unei cicatrice. I sa taie rasuflarea. Mai vazuse cicatricea la cineva dar .. Nu, nu se putea. Nu era posibil. Ce legatura ar fi avut cicatricea cu .. 
- Marie, el este Alexander Vaugh. Tocmai a terminat liceul Florrel Sunset, din Marea Britanie, daca nu ma insel, iar acum s-a mutat aici, parca pentru ..
- Facultate, o intrerupse el, aruncandu-i un zambet stanjenit pentru ca intervenise. Ma scuzati.. Adauga, schitand un portret inocent, rupt din Rai.
" Ce prefacut.. "
- Oh, nu-i nimic, Alex. Isi arunca mana dupa gatul lui si-l trase mai aproape, zambind. M-am gandit ca o sa va intelegi, sau chiar mai mult de atat. Le arunca un zambet, apoi ii dadu drumul lui Alex, indrumandu-l pe canapeaua alba de piele, usor zgariata de Sophie, catelusa familiei, care incerca sa se urce si ea pe canapeaua inalta, insa nu reusea decat sa lase urme de gheare pe pielea imaculata. Ma duc sa-mi fac un dus, arunca rapid, in timp ce iesea din camera, cu doua prosoape albe in mana. Fa-i un ceai lu Alex si simtiti-va bine. Sa nu beti vinul ramas, clar? Nu mai astepta un raspuns.
Marie se aseza la celalalt capat al canapelei, fulgerandu-l pe Alex cu privirea, insa baiatul doar ii arunca . De-ndata ce apa se auzi curgand siroaie din baie, Marie se ridica agitata de pe canapea, pierzndu-si controlul. Fugi in bucatarie, care era langa camera de zi, zidul fiind spart si formand din doua camere doar una. Dadu cateva ziare la o parte si se catara pe bladul din mijlocul bucatariei. Chiuveta, aragazul si cateva piese de mobilier erau stranse in mijloc, asa ca puteai avea acces la ele din toate partile. Il privi fix pe Alex, care se ridicase, acum fiind rezemat de blatul pe care statea Marie, la 10 centimetrii de ea. 
Marie arunca iritata doua pliculete de ceai cu aroma de fructe de padure in apa care fierbea agitata, apoi se apleca peste si desfacu cu grija pandantivul. Arunca o privire peste umar, focalizand pe Alex, care isi pierduse privirea in camera de zi, intr-un coltisor, pe o masuta mica de lemn, pe zaceau borcanele pline de pensule, alaturi de cateva tablouri pictate de mana, care atarnau pe pereti. Arata asa de bine in lumina slaba a becului. Parca imaginea lui ii punea in miscare toti muschii.
" Stai .. Ce ?! "
Isi scutura capul, scuturandu-se de scenarii siropoase cu Alex, in care cel mai probabil l-ar fi sarutat. Isi fixa privirea pe cateva pulbere de verbina care stateau intr-un compartiment micut al pandantivului, apoi scutura doua firisoare e praf purpuriu intr-o ceasca, inchizandu-si in graba pandantivul. Mesteca cu o lingurita de argint in ceai, apoi o lasa jos. Duse cu grija cele doua cesti pe masa din camera de zi, apoi se aseza intr-un fotoliu, intr-o pozitie incomoda.
- Mai ai vreun nume ? Alex o sageta cu privirea, apoi se uita in jos, la ceai. 
- Joseph, zise, intr-un final. Joseph Alexander Vaugh. Ii zambi, apoi continua : Tu, Marie, mai ai vreun nume ?
- Nu cred ca te intereseaza, ii raspunse, sorbind din ceaiul ei. Nu-ti place ceaiul ? Ii zambi fortat, incercand sa nu dispere. Un vampir fusese invitat la ea in casa. Cine stie ce s-ar fi putut intampla ?! 
- Hmm.. Nu cred ca imi place verbina, draga Marie. Un colt al gurii i se ridica intr-un zambet rautacios, apoi se lasa in jos, in semn de dezamagire. Of, incerci sa ma distrugi, asa-i ?
- Eu .. Inghiti in sec, apoi isi recapata glasul : Eu cred ca ar trebui sa pleci ! Se repezi la usa, deschizand-o si aratandu-i lui Alex calea catre iesire. Acum !
Alex pufni, apoi se ridica de pe canapea. Se indrepta cu pasi mari spre usa. Pentru o clipa, Marie crezu ca Alex chiar o ascultase, dar dupa realiza ca ea era tinta. Isi inghiti fiorii, apoi il privii in ochi, strapungand-o un val de .. Nici ea nu stia ce era.
- O sa ma intorc, iti promit. Isi trecu buzele pe gatul incordat al fetei, apoi pe obrazul ei, lasandu-i o urma subtire de saliva. Se sterse incet, apoi il privi cum se indeparteaza pe alee.
 O şuviţă neagră de par se între-zări prin geamul aburit al casei. Marie, îmbrăcată într-un tricou alb şi o pereche de patalonaşi scurţi roşii, se tot plimba prin casa, ţinând între dinţi o pensulă pătată de negru si în mana stanga o paleta de culori cenusii. Picioarele goale ii alunecau pe parchetul lustruit pana la cea mai mica portiune. Era ora 7 am, iar Marie picta, somnul dandu-i batai de cap. Toate gandurile i se incolacisera in minte, formand un cerc infinit de spini care ii zgariau amintirile placute, petrecute in ultimele 24 de ore. Pensula cu negru ii aluneca intr-un borcan cu apa, culoarea risipindu-se precum nisipul in apa deja-murdara. Alta pensula -mai mica- facu un avant in aer, stropind foaia plina de urme negre-cenusii, mai trasand o linie in coltul drept al foii, apoi ateriza in paleta, infundandu-se intr-un alb-cenusiu, apoi trasand niste linii strambe, ca niste degete. Alte dungi se urmara o traiectorie pe foaie, apoi cativa stropi se izbira de foaie, prelingandu-se in jos, picurand pe parchet, apoi evaporandu-se. 

Sticla rece care era strecurata in lemnul usii de la baie facu contact cu doua palme grele, trosnind. Cleanta tremura, dar nu destul incat sa deschida usa. Borcanul cu pensule se sparse, cazand intr-o balta de apa si cioburi. Marie tresarii, lasand paleta sa cada pe parchet, intr-o explozie de cenusa. Pensula ii ramase in mana, dar se smuci dintre degetele fetei, tragandu-se in spate si zburand tinta spre capul lui Marie. Un instinct ii facu membrele sa cedeze, obligandu-i trupul sa cada in genunchi. Deasupra ei, pensula ramasese infipta in hartie, patrunzand pana la ultima foaie din blogul de desen. Camera se intuneca, jaluzelele tragandu-se automat si ducand in eroare toata camera. Marie tasni in sus pe scari, incercand disperata sa ajunga la camera ei. O silueta neagra -jacheta neagra si jeansi negri, - imi suna cunoscut ? - trecu de usa de la baie, napustindu-se catre Marie, care urca târâş, scările, respirând întrerupt si înăbuşit. O mana rece i se incesta in jurul gleznei, strapungand pielea si facand-o pe Marie sa scuipe un suspin. Se uita in spate, ingrozita. Un sac de oase se târa dupa ea, in sus pe scari. Maxilarul ii salta nebuneste si ochii fixati in craniu o priveau in sila. Bucatele de carne rosu-rozalie ii atarnau de muschii picioarelor, lasand sa picure doi-trei stropi de sange pe scarile impecabile, dar care totusi scartaiau la pasii disperati facuti de Marie. Isi smuci glezna din stransoare, iar mana de oase se prabusi pe scari, dezmembrandu-se. Marie respira usurata, apoi continua sa mearga, inca auzind groaznicele gemete ale craniului, caruia ii clantaneau tentativele de dinti. Ajunse pe coridorul lung care dadea acces la mai multe camere. De-o parte si de alta, becurile lampilor agatate de pereti se spargeau, apoi ciburile becurilor cadeau ca secerate pe parchet. Candelabrul alb din cristale zvacnea, iar cateva pietricele cadeau, spargandu-se in mii de bucati. 

Ajunse la usa care ducea la camera ei. Era zgariata de niste gheare de animal, ca si cum o bestie ar fi incercat sa intre prin usa, in cautarea prazii. Un poster atarna zgariat pe usa, lipit cu scotch in colturi. Cleanta tremura sub slabiciunea mainii lui Marie. Usa se deschise brusc, dezvaluind un haos total. Patul era ravasit, cearceaful subtire si alb atarnand de tablia patului, iar o perna fiind aruncata pe jos. Masuta de machiaj era goala, totul fiind pe jos, pe sub sifonier si pe parchet. Sifonierul era deschis, hainele aruncate pe jos iar ferestrele erau sparte. Marie tasni la fereastra, utiandu-se in jos. Cioburile zaceau pe iarba impodobita cu frunze, insemnand ca sticla fusese sparta dinauntru. Un lucru ii sari in ochi lui Marie : Oglinda in care se uita mereu cum ii vin hainele era mazgalita cu un ruj rosu, aprins . Scria cu lietere de-mana , inghesuite : " O persoana fara secrete e ca o sperietoare fara paie. Tu ce secrete ai, Marie ? - A. " . Respiratia i se taie, iar reflexele ii inghetara, ramanand cu privirea pe oglinda, uitandu-se lung la ea.

 Alarma suna, cu  secul "bip-bip" care ii era in-deajuns lui Marie ca s-o scoata din sarite. Ochii i se intredeschisera, dezvaluind o fasie de culoarea maro, pictata din loc in loc cu stropi de miere. Tresari violent apoi se ridica speriata, uitandu-se agitata in jur, realizand ca totul era in perfecta stare, spre deosebire de haosul infernal care se instalase in vis, de parca casa-i era un platou de filmare, iar ea juca rolul fetei in pericol. Dar, in unele circumstante, daca privea din alta perspectiva, chiar asa era. Ceva sau cineva o vana, iar instinctul ii spunea ca nu o sa se opreasca decat cand sufletul ei apune. Reflexele ii ordonara sa-si abandoneze creierul, astfel incat sa-si suceasca gatul in incercarea de a vedea rujul rosu asternut pe oglinda. Nu mai era. O alta alarma se facu auzita dintre pernele invelite intr-un asternut alb, pe care misunau cateva flori de un roz pal. Telefonul lui Marie vibra, anuntand un apel. Privi somnoroasa catre ecranul prea luminos pentru ea, apoi isi miji ochii si descifra cateva cuvinte : " Apeluri pierdute (17) : Necunoscut " . Cu privirea inca fixata pe telefon isi intinse mana pe o noptiera si cotrobai dupa ceas, care inca suna, infundandu-i urechile cu un neincetat "bip-bip" . Il opri, apoi apasa pe tasta "Apelare" a telefonului, raspunzandu-i o voce de femeie care ii spunea ca ii expirase creditul valabil pana in 20 octombrie. 
- Ce na .. murmura cateva litere, apoi isi arunca privirea pe calendarul simplu cu alb si albastru de pe peretele din fata patului. Indica 23 octombrie, mai exact duminica.
Marie ofta adcanc, apoi isi arunca cearceaful de pe ea si pasi grabita catre sifonier. Isi alese o pereche de blugi negri, mulati, un maieu alb si un sacou negru de doc. Isi trecu de doua ori peria prin par, apoi si-l prinse cu o agrafa alba intr-o parte. Buclele ii cadeau ravasite pe umarul stang, lasand impresia ca o furtuna cenusie trecuse pe acolo de curand. Nu se mai obosi sa se dea cu fond de ten si cu rimel, asa ca isi lua telefonul pe jumatate descarcat si privi in jur. Camera era cat de cat curata, exceptand jurnalul ei care statea deschis la o pagina desenata de mana si cearceaful care atarna pe jos. Respira profund apoi deschise usa si iesi. Posterul de pe usa era in regula, absolut nicio zgarietura. Zambi, apoi continua sa inainteze pe coridorul ingust. Cobori tropaind scarile si privi in camera de zi. Cele 5 tablouri erau in perfecta stare, iar borcanelul cu pensule era intreg. Usurata, inainta catre usa de la intrare, isi lua o gentuta neagra din piele care, dupa ce o puse pe umar, observa ca ii atarna pana la talie. Totusi, pentru ea nu parea sa fie o problema. Isi azvarli telefonul si cheile de la masina in geanta, apoi se puse in genunchi si incepu sa caute in suportul de pantofi, apoi se ridica si incalta o pereche de pantofi cu toc cui si cu zebra print. Iesi pe usa, apoi pasi peste prag si usa de inchise imediat. 

* * *

Marie batu incet la usa, fiind destul de nesigura daca sa ramana sau sa plece. Usa se deschisese brusc, infatisandu-l pe Alex, cu parul ud si infasurat intr-un prosop alb. Marie simtea cum i se urca sangele in obraji, asa ca fusese nevoita sa isi lase privirea in jos. Simti cum mana calda a lui Alex o trage inauntru, apoi ii simti trupul contopindu-se cu al ei, si zgomotul usii incuindu-se. Isi indrepta privirie si il analiza cu atentie pe baiat. Tenul ii era usor imbujorat - probabil de la aburii din baie, presupuse ea - , iar cateva suvite i se lipisera de frunte. Stropi de apa calduta ii alunecau pe par si picurau pe gatul gol al fetei. Alex isi duse capul pe umarul ei, apoi ii mangaie incet venele de pe gat. Era asa de linistitor, insa Marie se simtea agitata si, cu fiecare secunda care se scurgea ca printr-o clepsidra, se simtea in pericol, aflandu-se intr-o casa cu un vampir, si nimeni altcineva.

- E cald .. spuse Marie intr-un sfarsit, respirand inabusit si incercand sa-si scoata sacoul, fiind prinsa intre Alex si o usa metalica rece. Alex isi sprijini cotul de usa, apoi isi apleca capul catre al ei, in dorinta de a o saruta. Marie sa strecura in jos si reusi sa scape din stransoarea lui Alex. Se indeparta putin, ramand insa cu privirea fixata pe el. Statea tot asa, ranjind cu gura pana la urechi, apoi se intoarse, isi desfacu mainile larg si isi ridica sprancenele :

- Crezi ca poti sa fugi, odata ce ai intrat deja in joc ? Rase scurt, apoi aparu in spatele lui Marie prin bine-cunoscutul truc al vampirilor. Ochii lui Marie erau inclestati pleoapa peste pleoapa, vrand sa nu lase siroaiele de lacrimi sa curga. Alex zambi. De ce-ai venit aici, Marie ? Curiozitatea si setea de sange i se citira in glas. Alex se pare ca tanjea dupa sangele lui Marie, iar fata stia, asta alarmand-o si mai mult. Nu trebuia sa fi venit acolo, mai ales ca, probabil, Alex nu-si luase inca "micul-dejun" . 

- Am .. Inghiti in sec, apoi continua cu vocea tremurandu-i : Am venit sa vorbim. Ochii i se deschisera, lasand sa curga doar o lacrima usoara pe obrazul stang. Alex o intoarse cu fata la el. Marie insa ezita, lasand capul in jos si facand un pas inapoi.

- Bine. Stai jos, ia loc, simte-te ca acasa. Alex facu un pas intr-o parte si trase zgomotos un scaun de sticla, ale carui picioare zgariara parchetul, apoi se aseza pe el.

- Uhm, arati .. Inghiti din nou in sec si isi opri cuvintele, inecandu-se cu ele, durand-o, de parca ar fi fost mii de cioburi care ii alunecau pe gat.

- Senzual, irezistibil, atragator ? Ranji, apoi isi ciufulii firicelele de nisip care ii atarnau inca ude pe frunte.

- Dezgustator. Arati dezgustator. Mare isi intoarse privirea intr-o parte, imitand un zgomot ragusit. Putem sa vorbim fara sa tanjesti la sangele meu, fara sa ma ataci si fara sa ma atragi ?

- Nu cred. Putem doar sa vorbim, dar nu iti garantez ca o sa-ti indeplinesc cererile. Stai jos.

Brusc, o durere o intepa pe Marie la radacina nasului, apoi se simti nevoita sa isi inclesteze degetele pe spatarul scaunului. Isi ridica privirea si il vazu pe Alex, zambind larg. Ochii albastrii ii scanteiau, apoi Marie incepu sa vizioneze o adevarata transformare : Albastrul nordic al ochilor lui Alex se inegrise, iar acum ochii ii erau negri ca smoala. Putin mai tarziu, prinsesera radacini rosiatice in jurul pupilei, pana cand rosul preluase controlul, iar pupila devenise doar o dunga verticala intr-o balta de sange. Caninii ii coborasera destul de mult, iar acum Marie le putea vedea lungimea exacta. Era clar, se transforma.

Străini în paradis - Capitolul 6

Alice era suprinsa, Andrew ingrijorat, iar Marie era confuza si speriata.
" E vorba de alt vampir ? .. Sau de o fata ?! Oh, Doamne, nu pot sa fac fata ! Este pre mult, nu mai rezist ! "
- Uhm .. Andrew .. Eu ..
Isi inghiti cuvintele, apoi trase o doza de aer pe gura, indepartandu-se pe holul intunecat care ducea sus. Nu-i pute aspune, nu acum. Putea face fata, era puternica.
" Ma mint singura, de abia supravietuiesc .. "
- Ma duc sa ma schimb. Pasi grei se auzira pe scari, apoi altii, de data asta coborand.
O mana i se infasura in jurul taliei, alti 13 pasi urcara scarile, apoi o muscatura mica i se imprima lui Andrew pe buza de jos. Un ras micut se schita pe fundal, inocent, apoi 3 soapte plutira incontrolabil in aer.
- Imi furi rolul. Alt suras micut, muscandu-i si el buza, bland si radiind numai iubire. Marie isi plimba incet buza pe langa a lui, apoi isi musca singura buza de jos, infundandu-si un ras nevinovat. Un zgomot de capse desfacute, si camasa albastra a lui Andrew cazu pe podea. Apoi un tricou ridicat fara permisiune cazu si el pe podea, la cativa centimetrii de camasa. 
- Esti rea. Alt suras, alta muscatura pe buzele lui Andrew.
 - Eu fac regulile. Andrew schita un zambet rau, dar dulce in acelasi timp.
- Cum asa, ah ? Ii musca incet buza fetei, tresarind usor, ezitand, impigandu-se in spate, dar un perete rece ii bloca miscarea. Un suspin de placere se derula in note muzicale, impreuna cu o respiratie calda. Ii dadu drumu, Marie reusind sa schiteze niste cuvinte. 
- Hah, pentru ca sunt rasfatata. Ii revenise vocea, pofta nebuna de a fi rea, pofta de viata.
- Da, esti. Andrew schita un zammbet, asteptand placerea extrema care i se oferea, singura, intr-un meniu, unde felul special era Marie. 
- Si pot face asta, si asta, si .. Cobori incet saruturile in jos, apoi se opri. Usa se deschise, parca fiind lovita de cotul fetei.
" Oh, nu-mi vinde sa cred. "
Marie cazuse pe podeaua rece, nedezlipindu-si buzele de ale lui Andrew, iar el fiind deasupra, plimbandu-si incet buzele pe cele ale fetei. Un ras mic se auzi obraznic in gatul lui Marie, dandu-i frau liber, jucandu-se cu Andrew, incercand sa-l faca sa cedeze, ajungand deasupra lui. Isi impleti degetele cu ale lui, apoi isi plimba buzele pe gatul lui, schitand o muscatura micuta si inocenta. 

* * *

Fereastra deschisa arunca raze reci de soare, emitand rafale inghetate de vant. Geamul se legana purtat de briza, scartaind usor si silentios la fiecare balans. Doi ochi caprui se deschisera, ametiti, clipind des, apoi alti doi ochi, tot caprui, se deschisera larg, privind jocul genelor lungi ale fetei care se balansau incet in sus si in jos, urmand o traiectorie fantoma. O suvita ii cazu bland pe ochi, facand-o sa tresara si sa se impinga usor speriata in spate, esuand, fiind prinsa in bratele lui Andrew. Un zambet se derula pe buzele fetei, fiind blocat intr-un sarut de-al baiatului. Se despartira brusc, intrerupti de un suras de-al lui Marie, conturat de o imbratisare si definit de o mangaiere dulce pe piciorul ei. Alice intra ca o furtuna in camera, cu o foaie in mana.

- E ora 1, treziti-va. Andrew, este Alex. I-am recunoscut scrisul. Cred ca s-a intors..

- Huh ? 

- Da, Andrew, cred ca s-a intors pentru a se hrani. Might's Bonds e un oras mic, ar face victime apoi ar pleca din oras. Nu sta niciodata intr-un loc mai mult de o saptamana, poate doua.

Alice arunca o privire prin camera, zarind parfumurile cazute de pe noptiera, cearceaful alb infasurat intr-un ghem si aruncat intr-un colt al patului, geamul care inca se balansa, iar in centru Marie, imbracata intr-un tricou de-al lui Andrew, muscandu-si buza de jos, pierduta in vise. Ochii ii sarira pe ranile de pe gat, apoi pe o muscatura care inca sangera, fixata pe incheietura lui Andrew. 

- Ati facut shimb, hah ? 

- Uhm, pai .. Da, dar o sa dispara din organismul ei pana la 4, nu v-a putea-o transforma, chiar daca ar vrea. Nu e va intampla nimic. Marie, ma duc sa fac un dus, bine ? Afirma mecanic din cap si Andrew se pierdu in cadrul usii. 

- Vrei un ceai ? Alice focaliza geamul deschis, care se balansa contra aerului. Ridica mana in aer, iti intinse degetele, apoi isi flutura mana prin aer, ca si cum ar fi scuturat o masa de firmituri, geamul inchizandu-se in aceeasi pasi de dans cu mana lui Alice, in aceleasi secunda. Fructe de padure ?

Marie inghetase. Ii erau destul vampiri, nu mai voia sa auda de vrajitoare. Ar fi urmat varcolaci si savanti nebuni.

- Uhm, ai de menta ?

- Nu, imi pare rau. Doar de fructe de padure. Un zambet i se schita usor pe buze, purtand o unda de prietenie, iar alta de teama.

- Ah, bine, este in regula.

- Marie !

O voce de baiat se auzise in capatul coridorului, alaturi de niste pasi. In prag se contura Andrew, tinand in mana un colier, de el agatand un pandantiv in forma de semi-luna, avand intr-un colt o inchizatoare, care se balansa odata cu pandantivul in aer.

- Vino putin. Privirea ii era fixa, de sticla, lipsita de vreo expresie. Se plimbau incet pe holul imens si intunecat, ajungand in camera de zi, care era inca nerenovata. Vreau sa porti asta, bine ? Ii intise colierul, iar Marie il lua bland, se uita incet la el, apoi ii desfacu inchizatoarea de la lant.

- Ma ajuti ? Un zambet schitat stangaci, apoi un zgomot silentios, in care se derula inchiderea colierului. Ce frumos miroase.. Alt zambet, mangaind incet pandantivul. Ce este ?

- Ver .. Ezita doua secunde, apoi isi continua raspunsul, nesigur de sine. Verbina. In caz ca Alex o sa incerce sa te controleze, asta ar trebui sa-l tina la distanta.

- Ahh..

- E gata ceaiul ! Alice striga din bucatarie, punand cate o lingurita de zahar in fiecare ceasca. Andrew, vrei si tu ?

- Nu multumesc ! Marie pleca, tinandu-si mana pe pandantiv si gandindu-se la Alex. Ajunse in bucatarie, se aseza incet pe scaun, privind pierduta pe fereastra si amestecand cu o lingurita in ceasca ei. Isi duse incet ceasca la buze, apoi oprindu-se cu ceasca in aer, simtind un miros familiar. Mai mirosi odata, apoi vocea ii tremura intr-un cuvant.

- Verbina ? Marie lasase ceasca jos, privind fix la Alice, care statea pe scaunul ei, band linistita din ceasca de ceai. 

- Da, in caz ca Alex o sa simta nevoia sa se hraneasca, verbina l-ar putea otravii. Incearca sa bei toata ceasca, nu iti vor face rau cateva pulbere de verbina.

 A lasat ceasca pe masa, uitandu-se lung la lichidul visiniu, care facea valuri la fiecare respiratie aruncata anapoda in directia lui. Privirea i se pierdu, deruland in minte spusele celor doi.
" In caz ca ar vrea sa se hraneasca. "
" In caz ca ar vrea sa te manipuleze. "
" Ahh, nu sunt un copil idiot ! Pot sa-mi port singura de grija. "
Țrrrrrr !
Telefonul fix al familiei Gilbert suna. Alice se repezi sa raspunda. Ridica receptorul, oprindu-l la mijlocul drumului către ureche, gandindu-se alarmata la o scuza in legatura cu masina, asta daca era poliţia. Cea mai sigura cale era sa faca pe proasta. Duse receptorul la ureche, aparatul emitandun sunet care semana cu un bland "buna".
- Alice Gilbert la telefon. Va pot ajuta ?
Vocea ii era opaca, fara nicio emotie. Doar vorbe goale, aruncate pe-o foaie de hartie a cerului.
- Sunt Daianne Smith, mama lui Marie. Am cautat in agenda ei cu numere de telefon si l-am gasit pe al lui Andrew, dar se pare ca tu esti fata. Probabil baiatul nu mai are acest numar, scuzati-mi deranjul. La revedere.
- Nuuuuu ! Stati ! Sunt Alice, sora lui Andrew, si colega lui Marie. Marie a ramas.. ăăă.. La mine seara trecuta. Am studiat la testul de la biologie, apoi mama a invitat-o la cina, dar a uitat sa sune sa anunte. Vreti sa vorbiti cu ea ?
- Ah, daca este in siguranta, este in regula. Spune-i sa fie acasa la ora 9 pm, bine, scumpo ?
-  Da, dr. Gilbert.
- Bine scumpo, la revedere !
Aseza incet receptorul jos, punandu-se inapoi pe scaun, apoi sorbi o gura din ceai. Marie ii urmari fiecare miscare. Mai lua o gura de ceai, apoi respira adanc, oftand, inclestandu-si degetele pe ceasca.
- Vrei sa vorbim despre revelatia asta ? o intreba Alice, mangaind cu degetul mare ceasca.
A clatinat din cap in semn ca nu, apoi Alice si-a intins mana inspre Marie, cautandu-i mana si strangand-o intr-a ei.
- Stiu ca iti este greu, dar crede-ma, nu poti spune nimanui ceea ce se intampla. Este o perioada mai agitata ca de obicei, ii spuse ea, dar trebuie sa se linisteasca apele, inainte sa-ti spun, pardon, sa-ti spunem toata povestea. Nu o sa fie haos mereu, iti promit, Marie.
Intr-un fel, discursul ei o linistise, facand-o sa aiba putin mai multa incredere in ea. Ii daduse drumul mainii, inclestandu-si din nou degetele pe ceasca, batand cu unghiile de un roz pal in porţelanul cestii, in ritm de Maroon 5. Privirea i se incetosa, apoi se ridica de pe scaun si porni cu pasi repezi catre bucatarie, care se afla langa camera de zii. Peretele era spart, formand o mare arcada, asa ca Marie a zarit-o cotrobaind agitata printr-un sertat. A scos un tub alb de pastile, apoi a inghitit cateva - nu a reusit sa vada acest mic, dar important detaliu - .
- Scaderi de calciu, a strigat ea, varand inapoi in sertar tubul micut. Se intampla des, a adaugat, in timp ce se legana de pe un picior pe altul, incercand sa ajunga inapoi pe scaun.
- Aha, a mormait Marie, pierduta total in ceasca ei pe jumatate goala de ceai. Imi poti spune mai multe despre Alex, acest misterios baiat ?
Alice chicotii, dandu-si la o parte bretonul si o suvita nesuferita care ii statea in ochi.
- Hm, pai, e un nesimtit. Dar, in acelasi timp, este foarte atragator, adauga dupa o alta hlizire. Hah, genul de baiat periculos, cu care nu trebuie absolut deloc sa te incurci. Vocea ii devenii grava, schimband in acelasi timp si privirea ei dulce si inocenta cu una de sticla. E un caz inchis, o sa il intalnesti in circa 30 de minute.

* * *

Si iata-l acolo, stand rezemat de lemnul care sustinea podul, spanzurat deasupra raului Greek's. Parul nisipiu ii era purtat incet de vant, iar ochii caprui, presupunea Marie, erau fixati catre era . Brrrr .

" Cam infricosator, de ce se holbeaza asa la mine ? "

- Mai mai, ce avem noi aici. Andrew, cine-ti e amica ?

Alarma : Accent britanic .

- Nu te priveste, i-a intors-o Andrew taios.

" Ma topesc. De data asta, de nervi. "

- Hai hai, nu fi rau. Prezinta-mi domnisoara.

Alta alarma : Accent pe r .

" Acum cred ca o sa lesin . "

Acelasi defect verbal ca al lui Marie . R-ul nesuferit care ii dadea batai de cap.

Statea acolo, fixand-o cu privirea. Era imbracat intr-un tricou negru. Sau mint, era cenusiu. Peste el, avea o jacheta neagra, blugii negrii si bascheti. Privirea ii aluneca pe corpul ei, care ii era inca invaluit in rochia alba de panza.

" Deja ma enerveaza, cred c-o sa-l pocnesc cat de curand, sau, mai rau, cred ca o sa caut un tarus prin apropiere. Andrew, spune-i sa inceteze "

Englezul o analiza din cap pană în picioare, aruncand-i privirea lui de sticlă în ochi, apoi coborand încontinuu în jos, pe corpul fragil al fetei.

- Lasă holbatul la Marie si spune-mi de ce ai venit si aici. Ha ?

- Oh, deci o cheamă Marie. Ce nume frumos, pentru o fata frumoasă. Un colţ al gurii i se ridica schitand un zambet de pirat. Pai, incantat de cunoştinţă, dragă Marie.

- Cară-te amice, replică Alice, facand doua gesturi cu mana, care semanau cu o vrajă. Nu e proasta. Nu va cadea in plasa, ca celalalte individe.

- Hai nu zău ? Se ridica de pe lemnul podului, după care se întindea o pădure mica, dar deasă, de stejari, clatindandu-se, ridicand umerii, apoi aparand în spatele lui Marie. Ah, îmi place cum mirosi. Alt zambet de pirat, apoi Marie tresări, facand un pas în fata.

- Săpun. Sampon. Apa caldă.

-Hm, nu e combinatia potrivita. Zambet de pirat, apoi o atingere rece pe gatul fetei. Sange cald si o persoana vulnerabila, de preferat de sex feminim. Frumoasa, inteligenta, dar mai ales vulnerabila. Chicoti scurt, plimbandu-si mana pe o vena care pulsa nebuneste. Da, e combinatia perfecta.
- Ia mana de pe ea. Andrew se incorda. Il trase pe Alex de jacheta, apoi ii sopti raspicat la ureche : De ce ai venit ?
Alex se trase înapoi, dandu-si pe spate parul care ii acoperea ochiul stang. Colturile gurii se ridicara pana la urechi.
- N-am de gand sa-ti spun, Andrew. Pana acum, considera sangele un motiv. Isi insusi din nou zambetul larg, apoi adauga, dupa un oftat adanc : Ne mai vedem, Marie. Se indeparta, pana se pierdu printre copaci. Lui Marie i se taie respiratia. Un lup cenuşiu se contura intre copaci, unde fusese ultima data Alex. Ochii de culoarea mierii ii sclipeau in intuneric. Botul i se intre-deschise, dand nastere unor colti albi si ascutiti. Falca de sus ii tremura intr-un marait groaznic, onduland firisoarele argintii care ii erau infipte in bot. Coada se balansa in stanga si in dreapta, schitand o fasie ravasita de blana neagra, greu de zarit. Gatul se ridica, intinzandu-se spre apusul de soare care se schita printre ramurile stejarilor. Blana ii straluci, facand valuri de gri cenusiu. Botul se deschise si dadu frau liber unui urlet dezastruos, apoi disparu in ceata.
- Andrew, eu ma duc acasa. Trec prin padure, ajung mai repede, bine ? Se ridica incet pe varfuri si il imbratisa, apoi ii dadu drumu. Facu doi pasi inainte, apoi Andrew o prinse de mana. 
- O sa-ti fie frig. Isi dadu jos hanoracul rosu si i-l intinse, schitandu-i un zambet imi-pasa-mai-mult-decat-crezi. Il lua incet, sarutandu-l pe obraz, apoi se imbraca cu el. Alice privea toata scena, parca incarcandu-se cu dragoste. 
- Pa, Alice, pa, Andrew. Se indeparta, trecand podul. De atunci, era pe cont propriu. Andrew nu o mai putea apara, caci vampirii nu pot traversa ape curgatoare. Insa mai exista o solutie, care era Alice. Dar, fiind vrajitoare de gradul A, nu putea face decat vraji minimale, de exemplu ridicarea obiectelor in aer, sau cel mai probabil a oamenilor, si unde de electricitate, care, daca erau produse cu o energie adecvata gradului B puteau duce victima chiar la moarte. In fine.
Se uita in spate, dar Andrew si Alice disparusera deja. 
" Poate s-a dus sa se hraneasca .. " 
 Continua sa mearga, pasind pe crengutele uscate, care trosneau precum oasele.
Mrrrrrrrrrr !
Ingheta. Privi incet peste umar, vazand un tufis uscat care fosnea incontinuu. Se opri, respira adanc, apoi isi indrepta umerii si pornii din nou. 
Grrrrrrrrrr ! 
Continua sa mearga, imaginandu-si ca este doar Alex care incerca sa o sperie, dar mari pasul, usor agitata. Se impiedica de o creanga, pierzandu-si echilibrul si cazand.
Mrrrrrrrrrr !
" Grozav, asta e partea cand fata cea draguta si prietenoasa era sfasiata in bucati de un psihopat. Nu-mi vine sa cred ca aici o sa sfarsesc. "
Maraitul parca se auzea deasupra ei, alunecand in aer, impreuna cu o saliva rece care picura pe gatul fetei. 
Se ridica, isi puse gluga rosie in cap si continua sa mearga printre tufisuri pline cu maracini, care ii zgariau picioarele goale. 
Mrrrrrrrrrr !
Chicoti inabusit, speriata. Isi imagina cum arata ea, imbracata in rosu, urmarita de un lup mare si fioros. O imagine clasica, menita sa sperie copii. Isi vârî mainile in buzunarele hanoracului, apoi continua sa mearga in fata, printre copacii inalti si incurcati. Un schelalait usor se auzi din spate, ca si cum un caine ar fi fost lovit. Probabil Alex intrase si el in tufisuri cu spini. Zgomotul incetase, schitand un gand intunecat in mintea lui Marie.
" Probabil cineva sau ceva l-a ucis. "

Străini în paradis - Capitolul 5

Ploaia cadea intr-una, obligata parca de norii cenusii care se zareau doar ca niste rafale de fum. Marie privea pierduta in zare, suspinand silentios. Numara firicelele de apa care curgeau de pe streasina casei. Cadea un fir, cadeau doua, cadeau mii de soapte. Cadeau ca un geam spart. Mii de cioburi te lovesc, te taie, te ranesc. Dar tac. Nu le pasa, ajung la tinta dorita : asfaltul.

- Nu, nu este.. Este diferit, dar crede-ma, Marie, nu iti pot spune de ce. Ii luase mana intr-a ei, strangand-o incet in speranta de a i-o incalzi. Marie isi pierdu privirea in ochii plini de lacrimi ai lui Alice. Isi aseza incet mana pe ceafa fetei, ii dadu o suvita de par la o parte, prinzand-o cu o agrafa invaluita intr-o adresa necunoscuta. Ii impinse incet capul inainte, sarutand-o usor pe frunte. Suspinele se amplificara, ochii se inchisera, muschii se incordara. Ploaia se oprii. Soapte nelinistite ii inundau gatul lui Alice, apoi vru a le da frau liber, dezchisandu-si gura ca sa vorbeasca. O inchise, tacea. Marie prelua conducerea, soaptele prinsera contur, schitandu-se in vocale, apoi cateva consoane, iesind incet din buzele intre-deschise ale fetei.

- Stiu deja. Un instinct salbatic o impinse sa-si atinga din nou micutele semne. Isi dadu incet parul intr-o parte, prinzandu-l cu panglica care ii ramasese legata de picior. Defacu nodul, genele intunecate lasandu-se in jos, ametite de concentrarea fetei. Ii cazu incet in palma. O fasie subtire de culoarea piersicii intr-un lac alb. Se juca putin cu ea, plimband-o incet printre degete, Alice urmand cu ochi ei de pisica jocul materialului micut. Plimba panglica prin aer, apoi o inoda intr-o fundita in jurul parului. Alice isi fixa privirea pe doua rani mici si rosii. Simetrice, egale, curate. Era inlemnita, apoi isi revenii, ca dupa o moartea de cateva ceasuri. Era speriata, apoi isi plimba mana rece prin aer, ajungand pe gatul lui Marie. Ii mangaie usor cele doua rani, apoi o soaptele prinsera contur .

- Ati facut schimb ? Prinsese putere, dar forbea absent. Erau doar trupul si vocea, inima disparuse. Era absenta, absolut absenta. Privirea ii era de sticla, buzele ii erau stranse intr-o linie de culoarea pielii, iar piele parea a-i fii mai alba decat deobicei. Dar Marie se obijnuie. Se obijnuise ca toti sa fie absenti cu ea, sa o evite, sa ii arunce priviri ca sagetile. Raspunse, cu o privire confuza. Nu stia despre ce vorbea Alice, dar spera ca v-a intelege daca-i v-a explica. Adica, daca ati facut schimb de sange. De obicei, cand un vampir ii ia sange unui muritor, ii daruieste si el din sange, ca sa ajute muritorul sa se schimbe. Sa se schimbe .. In vampir. Daca nu, il poate lasa asa. Sau, daca vrea, il poate ucide. Cuvintele curgeau repede din gura lui Alice, precum informatiile dintr-un computer. Dar asta depinde de cantitatea de sanga luat.

 "Credeam ca pot sa fac fata, dar daca o sa-mi povesteasca mai multe, probabil o sa lesin."

Alice se ridica, leganandu-se incet. Privirea ii monitoriza o masina neagra, inalta. Informatiile ajunsera in membre, care pornira prin ploaie catre masina. Ajunse la masina, apoi glasul ei sbtire si ragusit se auzi prin ploaie.

- De unde e asta ? Marie porni catre ea, dar nu era nevoie, Alice venea si ea spre casa. Intra in casa ca fulgerul si striga din hol la Andrew. Cobori de la etaj cu o privire confuza, indreptata spre Marie, care statea afara, cu fata catre masina, apoi privirea ii fugii catre Alice, care cauta zapacita ceva. Coborase in subsol, unde era dulapul de metal. Forta de doua ori dulapul, apoi vazu ca nu se deschide, o injuratura strecurandu-se printre dinti in timp ce cauta cheia. Andrew, unde este cheia de la dulapul din subsol ?! Nu strigase indeajuns de tare incat sa se faca auzita, asa ca continua sa caute disperata cheia pe dulap, pana cand simti cu degetele maini un obiect de ce parea a fii o cheie. Deschise dulapul, dandu-i frau liber unui val de praf. Lua o sticla de benzina, apoi trantii usa dulapului intr-un zgomot asurzitor. Urca repede scarile, apoi ajunsa in incaperea unde erau Andrew si Marie. Cheile sunt in contact ?

- Da, cred .. Marie se balbaia usor, incercand sa nu fie vizibil defectul ei de vorbire, dar Andrew afirma din cap. Cheile erau in contact. Andrew prinsese mesajul, iar Marie la fel. E vre-un camp in apropiere ? Sau un spatiu gol. Alice se gandea, apoi parca ii venise in minte un loc, dar se pare ca numai ea il stia. 

- Conduc eu. Alice insfaca o bricheta si o carpa care o gasise pe un dulap, apoi iesii afara. Fugii pana la masina, cu ceilalti doi in urma. Usa se deschisese, se inchisese la loc, apoi geamul s-a deschis si un glas striga de dupa usa : Haideti odata !

- Suntem in regula ? Soaptele lui Andrew iesira incet din gura lui, privind tot inainte. Marie nu ii raspunse, doar se ridica incet pe varfuri, ii lua fata in maini si il saruta scurt, apoi continua sa mearga inainte, strecurandu-si degetele printre ale lui Andrew.

Doua usi deschise, doua usi inchise ritmat, apoi un motor de masina pornii.

  Destinatia fantoma disparea din capul lui Alice, ramanand doar franturi din imagini intrerupte si sterse. Statea incordata pe scaun, cu degetele inclestate pe volan si piciorul inghetat deasupra acceleratiei. In spate, Andrew se juca cu o suvita de par de-a lui Marie, infasurand-o pe un deget, apoi dandu-i drumul, infasurand-o iar, apoi tot asa. Marie privea tinta in fata, cu privirea pierduta pe geamul aburit, aruncand fin cand in cand o privire cu coada ochiului catre Andrew, acesta raspunzandu-i dulce, cu un zambet tipic lui.
" Oh, Doamne, cat pot sa il iubesc ! Ii iubesc zambetul micut care imi provoaca fluturasi in stomac, ii iubesc ochii caprui care imi urmaresc fiecare miscare minimala, ii iubesc respiratia calda care imi apasa incet pe buze, apoi ochii care se inchid, muscaturile imprimate pe gat, totul . "
Alt istinct, alta durere de o fractiune de secunda. Mana ii zbura catre cele doua semne rosii de pe gat, oprindu-se in aer, atarnand deasupra ranilor. Isi duse inapoi mana pe genunchi, apoi o ridica din nou, spre o destinatie necunoscuta. Isi musca buza, apoi ii mangaie incet obrazul lui Andrew, apropiindu-se usor de el, isi inclipa putin capul intr-o parte, apoi isi lipi buzele intredeschise de ale lui, simtind sangele fierbinte care se plima liber prin ele. 2 secunde, nimic mai mult.
" Intrerupti de o frana brusca, se putea mai rau ?! "
Alice gresise strada, confundand Str. Juan`s cu Str. Johan. Semnul pe care era scris numele strazii era ruginit, cu vopseaua neagra luata. O injuratura i se strecura printre dinti, apoi intoarse masina. O lua pe Str. Johan, apoi pe langa Liceul Robert High, iar dupa pe Str. Middle Hero, ajungand la aeroportul din Might's Bonds. Intr-un oras micut ca Might's Bonds nu se gaseau foarte multe aeroporturi, decat doua. Aeroportul Air Feel, cel mai utilizat din oras, si aeroportul G90. Era un aeroport vechi, care inca nu fusesese restabilit, si nu era folositor. Terenul era gol, existand doar la baza o cladire. Nu era nimeni pe teren, niciun gardian, niciun politist care patrula, absolut nimeni. Intrasera pe aeroport cu masina, rupand bara de protectie de la intrare. Sperau doar sa nu aiba alarma. Parcasera masina in centrul pistei, apoi trei usi deschise si pasi cazand pe asfalt. Lichid turnat, chibrite consumate de plictiseala, si liniste. 
- Marie, cauta o creanga mare, apoi adu-o aici. Andrew, cheile au ramas in contact ? Isi controla buzunarele blugilor, apoi ii arunca o privire lui Andrew, care ii raspunsa ca sunt inca in contact. Marie se intorsese cu o creanga uscata, fara nici o frunza. Bine, dami-o mie.
Alice insfaca creanga apoi scoase din buzunar carpa pe care o gasise in casa. O infasura printre ramurile prinse de cranga apoi ii dadu foc. Flacara se amplifica odata cu tensiunea. Andrew ii lua creanga, apoi le facu semn celor doua sa plece. Era supranatural. Se misca cel mai repede, si ar fi avut destul timp ca sa fuga inainte de explozie. Fractiune de secunda. Era deja langa ele, care priveau speriate jocul de lumini din fata lor. Erau dupa cladirea de la baza, apoi o alarma pornii. Alarma de fum, presupun.
" Si acum .. "
- Fugiti ! Alice striga destul de tare incat sa fie auzita. In urmatoarele minute erau inapoi pe Str. Middle Hero, apoi pe Str. Church's Duff, unde se afla Liceul Robert High. Doua lumini, albastre si rosii, se conturara in fata acestora pe cand treceau prin parcul Liceului. Se lasara incet in jos, continuand sa mearga in genunchi, apoi un suspin se auzi.
" Ahh.. Asta mai lipsea. "
Un alt ciob, de data asta de la un geam spart, ii strapunsese lui Marie genunchiul. Nu o deranja, continua sa meaga de parca nimic nu ar fi ranit-o. Dar o durea mai rau ca niciodata. Spera doar ca ceilalti sa nu observe, nu voia sa-i incetineasca, ar fi fost o proasta daca s-ar fi oprit atunci, cand politia patrula incontinuu pe strazi. Andrew se oprii, apoi se intoarse incet catre fete, care erau in spatele lui.
- Care dintre voi e ranita ? La fiecare silaba, Marie ingheta mai rau, dandu-si seama ca Andrew simti-se mirosul sangelui. Ne oprim chiar aici daca este grav, dar e o cantitate mare, deci ar trebui sa fie grav. Nu voia sa-i spuna, nu voia sa-i incetineasca.
- Iti e foame, nu e nimeni ranit. Hai, mergi inainte. Alice o salvase, parca stia ca nu voia sa ii incetineasca, sau poate era doar dornica sa fuga de politie, sau poate amandoua.

 - Nu sunt prost, Alice ! Mana lui Marie ii acoperii gura, tragandu-l in jos. Strigase destul de tare, asa ca ar fi fost un semnal bun pentru politistii. Ultimul lucru pe care il voiau era sa ii prinda politia, umbland teleleu la ora 6 dimineata, toti murdari de sange si mirosind a benzina, cu o bricheta la ei si cu crengute prin par.
- Eu m-am taiat, dar nu e grav, jur. Andrew se uita la rana adanca care ajungea probabil la 3 centimetrii adancime. Sunt bine, multumesc !
Ii lua mana de la gura, apoi si-o duse pe genunchiul lovit. Andrew isi dadu jos tricoul, ii lua lui Marie mana de pe rana, o duse incet pe pamant, apoi infasura tricul in jurul genunchiului, strangand capetele si inodandu-le strans.
- Bine, asta ar trebui sa opreasca sangerarea. Nu e nevoie de operatii sau copci, trebuie doar sa tii un material acolo ca sa se fixeze, daca pot sa spun asa, carnea. O sa fie bine, iti promit. Ii lua fata in palm e, Marie manaindu-i incet obrazul, apoi Andrew o saruta scurt si apasat.
" Oh, Doamne. Simt ca zbor cand sunt cu el. "
Alice intervenii, soptind incet catre cei doi :
- Shht, jos, acum ! Ii trase in jos, zarind doi gardieni care patrulau. Le mai facu odata semn sa taca, incercand sa desluseasca vorbele sterse ale celor doi.
" - Ce  a prins camera?
- Nu multe, trei persoane, probabil era si o fata, purta o rochie alba. Hei Carl, am vazut o chestie interesanta, totusi.
- Hai nu zau, ce anume ? 
- Cand au dat foc masinii, a fost doar un barbat. Celalalte persoane erau la baza, conform camerei de la intrarea in baza. Camera nu l-a surprins fugind de langa masina. Pe camera de la baza arata ca la minutul 3 si secunda 13 era langa masina, iar la minutul 3 si secunda 16 era la baza, cu celalalte doua persoane."
Alice era usor panicata, Marie inghetase de teama, dar Andrew parea a fi linistit, chiar nepasator.
" Ce e in neregula cu el ?! Ar putea sa afle totul despre el daca ar cauta in date, oh, Doamne ! "
 Se indepartara, asa ca puteau respira din nou cum trebuie. Ritmat, accelerat, disperat. Continuara sa mearga, ajungand pe Str. High Ending. Da, strada pe care statea familia Gilbert. Au intrat pe aleea care ducea la casa. De-o parte si de alta a aleii se afla cate o bolta pe care atarnau spanzurate viite de vie. Un bilet era lipit neglizent pe vizorul usii. Pe hartie se intindea un scris inalt si imprastiat, care urca si cobora pe o scara invizibila. Prima data, Marie parca vedea literele si cifrele in ceata, apoi totul se schita in perfecta stare.

" 4 PM , la podul de langa raul Greek's, dragul tau prieten, Alex. " 

- Alex ? Andrew, doar nu e acel Alex, nu ? Vocea tremurata a lui Alice domina sunetele de pe fundal, dandu-i fiori reci lui Marie si starnindu-i amintiri cutremuratoare lui Andrew. Parca murise.. Oh, Doamne ! 

- Avem timp, mai sunt 10 ore, avem timp sa dormim, sau sa ne gandim la acest Alex. Marie, tu ai nevoie de odihna, ramai la mine si dormi, bine ? Marie afirma din cap, ghemuindu-se langa Andrew, acesta punandu-si bratul in jurul fetei si strangand-o usor, apoi sarutand-o incet pe frunte. Alice, noi doi trebuie sa vorbim. Urgent.

Străini în paradis - Capitolul 4

Coborau incet si ritmat scarile care scartaiau la fiecare pas de furnica facut, pana au ajuns jos. Scarile erau sustinute de un chelet subtire de metal. In stanga incaperii se afla o usa de lemn, copsita cu un verde inchis, stratul de vopsea fiind crapat di decolorat. Ducea la o camera plina de tevi si conducte. In fata ei, lipite de perete, erau 3 masini de spalat, iar langa ele un dulap de metal inalt si subtire. Nu si-a batut capul cu ce era in el, probabil solutii de curatat. Masinariile se intindeau pe tot peretele din fata scarii, iar in dreapta inca o usa, de lemn, pe ea atarnand zgomotos lanturi si lacate de fier. Marie simti un fior rece. La fiecare adiere de vant lanturile faceau un sunet de nedescris. Incaperea era rece si intunecata, fiind luminata de un bec palid care era spanzurat de un cablu.

- Poti sa te schimbi, sopti Andrew, care statea in dreptul scarii, rezemat de scheletul subred, cu un tricou in mana. Marie ii arunca un zambet usor, aproape nedepistat. Isi ridica mainile catre gat, apoi isi lasa un deget sa-i agate ca un carlig bretelele rochiei, tragandu-le in jos. Rochia ii aluneca pe abdomen, apoi pe picioare in jos silentios, fara nici un sunet. Ramasese doar o pata alba pe panza neagra a camerei. Pasise afara din cercul alb de dantela, in firicelele de lumina pe care le arunca fereastra cu gratii. Fata ei alba era pala, cu o expresie jucausa, ochii ei caprui ii straluceau cand acele stralucitoare ale soarelui ii strapungeau. Buzele ii erau rosii de frig, si putin crapate, dezvaluind o mica muscatura in partea dreapta, pe buza de jos.  Lumina se conturase pe trupul acesteia, mergand incet, pasul balansandu-se pe podeaua rece. Era doar in lenjerie, ceea ce ii punea in valoare talia subtire si picioarele perfecte. Ajunsese langa Andrew, a carui privire se schimbase complet. O admira pe Marie, se bucura in fiecare secunda ca e a lui. Ca o poate saruta, ca o poate atinge, ca ii poate simti respiratia intrerupta si dulce, ca ii poate simti vibratia corpului ei care il atrage din ce in ce mai mult. Ca un magnet, era atras de ea mai mult ca niciodata. Isi infasura mainile in jurul gatului lui ca o panglica, apropiindu-si buzele de ale lui, respirand incet, privindu-se fix in ochii, ea facandu-i fiecare placere, fara compromis, iar el simtind fiecare vibratie, fiecare gest si fiecare ezitare a ei. 
Si sarutul ? Calmul dinaintea furtunii. 
Si dragostea ? Furtuna.
O lua in brate, se misca incet prin camera intunecata, nu se puteau vedea decat buclele brunete ale lui Marie, care sovaiau la fiecare sarut, la fiecare atingere. Apoi isi despartira buzele, apoi Marie ii arunca un zambet rau, dar jucaus. Fugii in sus pe scari, desprinzandu-si degetele de ale lui Andrew, care o urmase pe scari in sus. O gasise, era in dormitorul sau, stand usor rezemata pe o noptiera de langa pat. Zambea incet, muscandu-si incet buza de jos si jucandu-se cu o bucla ravasita, restul lasandu-le sa cada pe gat in jos. Andrew venii langa ea, o impinse usor in spate, apoi continua sa o sarute incet pe gat, Marie plimbandu-si degetele mainii prin parul ciufulit al lui Andrew. Buzele lui fierbinti parca lasau urme pe gatul alb al fetei, si parfumul lui parca ii inspira amnezie. Continua sa isi muste buza de jos, apoi ridicandu-se ametita il trase dupa ea in pat, unde cazu fragila, nepasandu-le de jocul periculos pe care il jucau. Simtea caldul buzelor lui coborand incet, pe langa gat, pe langa umar, pe langa dantela alba a sutienului, apoi in jos, pe abdomen.. Vibra. Vibra de-adevaratelea. Vibra de frica ? Nu, de placere. Genele lungi i se lasau in jos, sangele din buze fierbea, muschii se incordau, si saruturile se prelungeau.
 Se oprise. Nu o simtea in siguranta langa el, iar el asta voia. S-o stie in siguranta, ca s-o poata iubi vie. O evita, cat mai cu putinta. Cazuse prada tenatiei de a se hrani, iar acum trebuia sa plece. Venele i se conturau din ce in ce mai bine, schitandu-se ca niste linii ingrosate de creion rosu. Ochii ii straluceau, schimbandu-si culoarea din caprui intr-un rosu inchis, pupila dilatandu-se, ramanand o banda rosie, plutind zapacita intr-o linie continua. Gura ii era intredeschisa, buzele crapate emitand o respiratie inabusita, sufocata si intrerupta. Doi colti se intre-zareau prin crapatura dintre cele doua buze. Doi colti albi, care cresteau si se retrageau, in jocul nebun al asteptarii si al durerii nedescrise. Il faceau sa tremura de durere, Marie observand pe sub tricou pana si cel mai mic muschi incordat la maxim. Il privea cu niste ochi de caprioara, era asa de speriata, de confuza. Nu putea face fata situatiei, asa ca decisese sa se intoarca, dar inca il putea auzi. Gemetele acelea de durere, respiratia aia sufocata, oasele care pocneau cand se incorda si multe altele. 
" E cel mai rau cosmar trait vreodata."
- Trebuie sa ma hranesc, Marie. Unise niste cuvinte printre gemetele de durere abia intelese. In ceata, cum erau si gandurile amestecate si sterse ale lui Marie. Alte gemete, alte doua cuvinte : " Trebuie .. plec " . O mie si una de oase pocnind odata cu miscarea acestuia pana la fereastra. Statu putin cu privirea pierduta in cerul negru cu puncte albe de vopsea scapate de un pictor stangaci, apoi deschise incet geamul .
" Sau poate ca nu "
O fractiune de secunda a fost deajuns incat Marie sa sara din pat si sa-l prinda pe Andrew de mana, inainte ca acesta sa se faca disparut pe alea ingusta de afara. 
- Stai.. Andrew nu voia sa il priveasca, mai ales in starea in care era acum. Era mai palid ca niciodata, iar singurul lucru de o noanta definita erau ochii de un rosu inchis. Marie ii intoarse cu grija fata catre ea, schitand un portret atragator, lasandu-si genele lungi in jos, iar bretonul acoperindu-i ciufulit fruntea. Nu arata chiar deloc rau. Ii da-te incet parul de pe fata, si i-l duse incet intr-o parte, apoi ii ridica fata catre a ei, privindu-l in ochi si sarutandu-l incet pe buze. 
- Marie, eu.. Ii puse degetul pe buze, oprindu-i-se cuvintele in gat. Il lua incet in brate, ducandu-i buzele pe gatul ei, simtindu-i respiratia care acum era rece. 
" Sper ca a inteles mesajul.."
Andrew se juca incet cu o vena care ii pulsa nebunesc pe gatul fetei. Ii urma traseul, ii mai dadea o suvita de par la o parte, ii trasa iar linia venei. O intinsese usor pe pat, inca jucandu-se cu traseul venei. Era controlat de foame si hipnotizat de venele subtiri care se schitau pe gatul lui Marie. Fetita era prinsa in capcana doar pentru ca voia. Andrew era gata s-o lase sa plece, daca nu voia sa fie muscata. Dar voia sa-l ajute, voia sa il stie in perfecta stare spirituala si fizica. Apoi o durere ascutita si adanca o strapunse pe Marie, coltii ajungand din ce in ce mai adanc in carne, zgariind venele si tasnind sangele. Se musca de buza, dandu-i sangele intr-un coltisor. Se sfarsise, fusese o durere de o fractiune de secunda, insa fusese ametitoare. Nu ii luase o cantitate mare, ar fi putut ucis-o de la primul litru de sange, fiind extrem de fragila si de nedescris. Era ca o carte, care se deschidea la pagina exacta. Alteori, se deschidea la pagini incurcate, unde replicile nu au sens si doar faptele prind contur. Complicata, dar totusi usor de descifrat, odata cu timpul. O imbratisa, sarutand-o incet pe frunte si ducandu-i parul de pe fata dupa ureche. Respirau intr-un ritm alert, inghetat, ca vantul ce dansa cu perdeaua de la fereastra. Andrew uitase geamul crapat, invitand vantul si praful sa-si faca de cap cu materialul subtire agatat cu cativa clestisori de sina. Marie incepuse sa tremure, aerul inghetat lovindu-i obrajii si praful croindu-si drum pana in ochii fetei, obligand lacrimile sa iasa din ascunzatori. Cearceaful plutii incet de pe picioarele ei, atarnand cu un coltisor pe jos. Se ridica incet, balansandu-se ca de obicei, ritmat, alunecand pe parchetul rece, ajungand la fereastra intredeschisa. O impinse usor cu dosul palmei, apoi ramase neclintita, inghetata, pierzandu-si privirea pe geamul aburit. Il sterse odata, apoi inca o data cu degetele mainii, dezghetand orasul plin de luminite inghesuite in negura noptii. Ceata pusa stapanire pe ochii ei, o lacrima curgand nevazut de rapida pe obraz, apoi cazu in jos, pe parchet. Un instinct speriat o obliga sa isi mangaie doua rani micute de pe gat.
" Nu . "
Isi incorda mana, sufocandu-si dorinta de a simti denivelarile produse de doua semne nevazute. Se abtinea. Apoi mana ii aluneca pe gat, durand-o prima atingere brusca, apoi obijnuindu-se cu atingerea. Nu-i parerea rau, era fericita ca o facuse, mai ales pentru Andrew.
Buzele i se intre-deschisera intr-un silentios Te iubesc, apoi o spuse prinzand incredere in cele doua cuvinte magice :
- Te iubesc .
 Nu ii raspunse, dar nu era nevoie. Era sigura ca o iubeste, la fel cum era sigura ca dimineata rasare soarele, la fel cum era sigura de ceea ce era el. Se ridica incet din pat si merse absent pana la Marie, unde o ridica incet, asezand-o pe pervazul ferestrei. Isi apropie buzele de ale ei, facand un contact micut, dar indeajuns de fierbinte incat sa-i starneasca fiori fetei. Simti buzele lui cu apasau incet pe ale ei, apoi mai tare, mai apasat, mai fierbinte. Mana lui stanga ii inconjura mijlocul, tragand-o mai aproape. Respiratia i se taie, iar Marie simti nevoia sa intre-deschida gura si sa respire. Spatele ii era lipit de sticla rece si aburita a ferestrei, iar singurul lucru care il putea simti cald erau degetele mainii lui Andrew, care se jucau pe spatele ei, trasand linii invizibile in sus, apoi in jos, apoi iar in sus, ajungand la inchizatoarea sutienului, jucandu-se cu ea. Vibra din nou la cea mai mica atingere a lui, uitand sa respire. Intre-deschise din nou gura, o doza mica de aer strecurandu-se prin crapatura, apoi o vibratie ametitoare si o respiratie ii apasara pe buze, tresarind incet si silentios la muscatura lui Andrew intiparita pe buza de jos si la sunetul  inchizatorii, care suna ca o capsa strapungand o foaie. Un suspin de placere se furisa incet si repede din gura lui Marie, fiind prins in lacatul unui alt sarut. 
- Ce na .. Privirile se intoarsera catre locul de unde venisera soaptele.
O silueta subtire si scunda se contura in pragul usii, tinand in mana doua caiete si un pix. Alice Gilbert, sora cu doi ani mai mica a lui Andrew. Bretonul drept ii acoperea fruntea, iar restul parului ii cadea intr-o panglica albastra prinsa intr-o parte. Avea ochii verzi, iar sub cel stang avea un mic defect, un semn din nastere in forma de semi-luna. Buzele erau micute, aproape perfecte, in stanga, deasupra buzei de sus, pictandu-se incet o alunita. Rochia subtire de un roz pal ii ajungea pana la genunchi, oprindu-se intr-o dunga cu o noanta mai inchisa, imitand visiniul. O soseta ii aluneca pe picior in jos, vantul lovindu-i pielea usor bronzata, dar n-o deranja. Era prea uimita de ceea ce se intampla incat sa-i mai pese de fiorii reci care ii alunecau pe picioare si pe maini. Marie isi intoarse capul, uitandu-se peste umar, punandu-si apoi mana la gura, imitand un stranut. Se lasa in jos, aterizand pe picioarele ei, apoi isi inchise sutienul si imbraca un tricou de-al lui Andrew.
- Eu cred ca o sa plec.. Marie trecu incet pe langa Alice, uitandu-se in jos. Coborase in subsol ca sa-si ia rochia pe care o aruncase cu doua ceasuri in urma. Intre timp, Andrew isi imbraca tricoul sifonat. 
- Alice, uite.. Andrew se apropie incet de surioara lui, pe care o considera cel mai bun lucru din familie. Parinti munceau mereu, aveau o firma care se ocupa cu mibilier, iar asta nu-i lasa sa stea mai mult de 3-4 ore in casa, alaturi de Andrew si Alice.
- Te-ai culcat cu ea, asa-i ? Stii ca ai putea-o ranii !
- Nu, nu m-am culcat cu ea, Alice. Nu am facut nimic, iti jur ! 
- Juri ? 
- Da, Alice, jur ! Nu m-am culcat cu ea, nu am facut nimic, si nici nu urma sa facem, doar ne 'jucam'. Andrew se uita adanc in ochii lui Alice, ceea ce insemna ca o implora sa il ierte.
Alice era genul de fata care ura ca baietii sa se comporte urat cu fetele si avea pretentii imense de la Andrew. 
- Ma duc dupa ea, tu ramai aici. Parasi camera, cartile ramanand pe noptiera care, cu ceva timp in urma, gazduise o intreaga scena de amor. Andrew ramasese privind in gol unde o zarise ultima data pe Alice. Ramansese in transa, iar dupa nimic nu se mai stia.
Alice o gasise pe Marie stand afara, pe o treapta a scarii care ducea la intrarea in casa. Statea acolo, in ploaie, simtindu-se atat de mica si de neajutorata. Alice o privi o clipa, induiosata de cat de fragila era, si de cat de multe i-ar fi putut face fratele ei. Era asa de fragila, de micuta, de slaba. I-ar fi putut sfasia si ultima bucatica de carne care ii era atasata de oase. Oh, si oasele. Oase mici, albe si subtiri, care puteau fi rupte atat de usor, precum betele de chibrit. Si sangele ei, care ar fi curs precum apa, daca o singura data ar fi ramas cu foamea nepotolita, cu sangele negru fierbandu-i in vene, cu dorul de sange uman manipulandu-l. Ca papusarii.. Cu marionetele. Ca tobosarii, cu betele. O suvita din breton ii aluneca din agrafa, dar nu-i pasa. Statea in ploaie, plangand. Alice isi daduse seama de asta, de faptul ca obrajii ei nu erau uzi de la ploaie, ci de la plans. Se simtea jalnica. Era atat de slaba pe langa el. Era pe punctul de a-si darui si viata pentru putere absoluta. Alice se legana incet de pe un picior pe altul, apoi cazu pe scara, langa Marie. Nu spuse nimic, decat tacea, o privea, o admira. Trecura 2 picaturi, trecura 3, apoi o soapta se auzi.
- Imi pare rau pentru Andrew.. Alice soptise asta, cu buzele intre-deschise, expirand aburi reci.
- E in regula, e vina mea ..

Străini în paradis - Capitolul 3

- O sa ma mai gandesc, dar trebuie sa ma gandesc prima data ce facem cu cadavrele. Crezi ca a curs sange si in masina ?

- Nu, nu sunt sigura.. Le dam foc ?

- Ce sa facem ?! Nu, nu le dam foc. Ii ducem in padure, si ii lasam acolo. Esti constienta ca am omorat doi oameni si am traumatizat unul ? Marie nu spuse nimic, abia acum lega toate intamplarie intre ele. Daca afla politita, era cel mai rau lucru posibil. Marie, stai langa masina. Eu duc cadavrele in padure. Stai aici, sa nu te misti, da ? Afirma din cap, apoi Andrew pleca cu cele doua cadvre inghesuite intr-un sac negru de plastic. Marie statea pe bancheta din spate, cu mainile incrucisate pe genunchi. Se gandea ca a ucis un om. Poate avea prieteni si familie, dar a trebuit s-o faca. Daca fugea, nu avea niciun sens. Ar fi gasit-o din nou, si poate a doua oara ar fi ucis-o. Andrew se intorsese. Era mai palid ca niciodata, pielea lui alba stralucind in intuneric. Fata se apropie de el usor, incercand sa nu o auda. Statea rezemat cu spatele de portbagajul masinii. Marie isi plimba mana usor prin aerul rece de toamna si ii ateriza pe umarul acestuia. Andrew tresari silentios, apoi se intoarse catre Marie. Ii sterse cu mana o dunga mica de sange de pe obrazul acestuia, apoi o lacrima ii cazu fara oprire pe obraz. Analiza cu grija urma de sange care ii ramasese pe deget. O alta lacrima cazu peste urma, amestecandu-se cu noanta de rosu inchis. Andrew lasa capul in jos.

- Cand s-a intamplat ? Vocea lui Marie tremura, era intrerupta. Ii era frig si frica.

- Intra in masina. Andrew urca si el, pe partea cu volanul. O sa mergem la mine, bine ? Marie tacu. Se urca in masina si se uita in fata, prin geamul aburit, la soseaua care se intindea la nesfarsit in fata lor. Ajunsesera pe Str. Lee Journal, strada unde locuia Lexii. Cu doua strazi mai in fata, pe Str. Louie Hills locuiau Zack si Caroline, iar dupa o strada, pe Str. High Ending locuia Andrew. A oprit masina in fata casei. 

* * *

- Deci ?
- Hm, pai. S-a intamplat in vacanta de iarna din clasa a 11, adica acum un an. Eram la munte cu ai mei, si era fata aia Jennifer. Da, am cunoscut o fata acolo. Era draguta, inalta si rea. Si era vampir. M-a invitat la o petrecere pe care o dadeau prietenii ei. Era ziua ei de nastere, implinea 150 de ani, dar arata ca de 17. Era putin mai zapacita, asa ca facuse un pact cu un dealer de droguri, Joey Fortuno. Se ocupa si cu arme din cate am inteles.
" Emma. Emma luase glonturi si arme de la un tip numit Joey, probabil de el era vorba."
- Mda, si m-a drogat, mi-a pus Extazy in sampanie, apoi m-am culcat cu ea. Dimineata am adormit, si atunci m-a muscat. Era o durere ascutita si o simteam, dar eram prea ametit de la droguri ca sa ma pot ridica. Dupa-amiaza am plecat, si de atunci nu am mai vazut-o. M-am interesat de ea la prietenii ei, au zis ca nu a facut rost de bani ca sa-i plateasca drogurile dealer-ului si a ucis-o, dupa care i-a ars trupul. A fost ultimul lucru care l-am auzit despre ea. Apoi intr-o seara am auzit la stirile de la radio ca niste oase de om au fost gasite in padurea din muntii Screapure, unde se afla statiunea de schii si hotelul in care stateam. Conform medicilor legisti oasele apartineau unei batrane Jennifer Morgan, care fusese data disparuta in urma cu 133 de ani. Cazul nu a fost incheiat si s-au facut mii de teste pe baza ADN-ului din oase, dar nu au ajuns la un raspuns final. 
- Si cum ai aflat ce esti ? ..
- Pf, dupa ce am vazut stirile, am inceput sa am o obsesie pentru sange si gingiile au inceput sa ma doara in zona caninilor. Intr-o seara cand ajunsesem in oras am ucis o caprioara ca sa ma hranesc, apoi am continuat, totusi aveam nevoie de sange uman, pentru ca eram slabit. Asa ca am inceput sa droghez persoane pe care le intalneam la petreceri si sa le beau sange in cantitati mici, cum facea Jennifer. A doua zi urmau sa nu-si aminteasca nimic si gaseau semne de dinti pe gat, se duceau sa depuna plangere la politie, iar a dupa asta erau ucise. Jennifer era un profesor bun.
- Oh Doamne, Andrew, aveau familie, aveau prieteni ! Cum ai ..
- Nu le-am ucis eu, cineva imi acoperea spatele, dar nu stiu cine era.
Tacerea se amplifica silentios in jurul celor doi, acele unui ceas vechi fiind singurele care se faceau auzite, cu un ticait incet si sincronizat.

 - Hai sa te schimbi. Andrew intinse mana catre Marie, asteptand ca aceasta sa-i raspunda si sa isi strecoare degetele mainii printre ale lui. Cu toate astea, Marie isi pierduse privirea undeva pe geamul aburit dintr-un coltisor al camerei. Lemnul care inconjura fereastra era usor zgariat de timp. Casa era destul de veche, as spune din anii `89, dar cu toate ca familia Gilbert o renovase, unele incaperi ramansesera neatinse, pastrand misterul ultimei familii care locuise in ea, familia Benette. Se mutasera in urma unui incendiu care o devastat tot. Mr. Benette lucra, era in tura e noapte la NCIS, iar Ms. Benette era doar un sac de oase vechi si carne in procesul de descopmpunere, plutind usor intr-o balta de sange. Copii erau singuri, Albert Benette, care avea 8 ani si surioara sa de 3 ani, cand s-a produs incendiul. S-a stabilit ca pornise de la conductele de gaz de la subsolul casei, care erau partial ruginite si crapate. In contact cu gazul eliberat, focul unui bat de chibrit a dat foc intregii case, cei doi copii murind sufocati.
Casa a fost data la demolare, dar familia Gilbert a cumparat pamantul pe care se afla casa cu 2 ani in urma, nestiind ca exista un adapost in acel loc. Pe pereti tapetul inca era ars, dar mai existau locuri unde tapetul era distrus, zgariat si lasa la vedere cimentul care sustinea peretii. Marie, vii ? Isi retrasese mana, lasand-o sa alunege pe langa tricou, oprindu-se in buzunarul blugilor, sub care se contura formatul pumnului care statea incordat. Venele se schitasera de la incheietura in sus, ajungand sub tricou, de unde isi continuau zvacnetul furios pana pe gat. 
- Ah, da, vin imediat, Andrew. Se ridicase de pe scaunul fragil si vechi pe care se asezase si il urma pe Andrew, care era in fata ei. Mergea asa de lin, balansul dintre pasi fiind egal si elegant, mainile dansand incet pe langa ea, parand ca doua panglici de o noanta alba si stralucitoare, cu unde subtiri de crem si roz pal, care se schitau in umbrele incheteturilor. Rochia ii venea perfect, ce-i dreot, era rupta, dar avea un farmec aparte. Bucatile sfasiate ii atarnau una cate una pe langa dantela rochiei, dand impresia ca sunt stelute care pluetesc in jurul fetei. Parul i se legana in parti, urmand ritmul lent al pasilor. Buclele ii cadeau pe umeri ravasite, neavand nici o forma perfecta, doar emitand mesajul de 'haos' din parul acesteia. Mergeau pe un culoar lung, cu tapet inflorat, la fiecare 5 pasi atarnand cate o lampa de-o parte si de alta a peretilor. La capatul coridorului era o usa cu o incuietoare simpla, care se putea deschide oricum. Cum spunea Lexii : " Nu trebuie sa fii desteapta ca sa deschizi o incuietoare de tipul acesta. E genul de incuietoare de proasta calitate, de care gasesti la fiecare jurnal al fetitelor de 10-11 ani. Eu ii spun incuietoare pentru rasfatate. Orice printesa ar putea-o deschide, nu iti trebuie decat o agrafa sau niste unghii putin mai lungi, pe care esti dispusa sa ti le rupi. " . Lexii era genul de fata de ectiune, mereu ii placea adrenalina si pericolul. La 14 ani intrase intr-o secta, " Matar a los votos " , ucigandu-si familia si 2 rude pentru a-si dovedi respectul fata de noua ei 'familie'. Era ca si o familie normala, si daca cineva o supara, ceilalti o aparau, victima fiind ucisa. Era singura copila printre ucigasi de 20-30 de ani, poate chiar 40. 
Dupa usa se intindeau in jos o infinitate de scari subrede, care erau gata sa cedeza daca o greutate prea mari le-ar fi presat. Norocul lor, Marie era foarte slaba, deci puteau cobori amandoi in perfecta siguranta.