Străini în paradis - Capitolul 5

Ploaia cadea intr-una, obligata parca de norii cenusii care se zareau doar ca niste rafale de fum. Marie privea pierduta in zare, suspinand silentios. Numara firicelele de apa care curgeau de pe streasina casei. Cadea un fir, cadeau doua, cadeau mii de soapte. Cadeau ca un geam spart. Mii de cioburi te lovesc, te taie, te ranesc. Dar tac. Nu le pasa, ajung la tinta dorita : asfaltul.

- Nu, nu este.. Este diferit, dar crede-ma, Marie, nu iti pot spune de ce. Ii luase mana intr-a ei, strangand-o incet in speranta de a i-o incalzi. Marie isi pierdu privirea in ochii plini de lacrimi ai lui Alice. Isi aseza incet mana pe ceafa fetei, ii dadu o suvita de par la o parte, prinzand-o cu o agrafa invaluita intr-o adresa necunoscuta. Ii impinse incet capul inainte, sarutand-o usor pe frunte. Suspinele se amplificara, ochii se inchisera, muschii se incordara. Ploaia se oprii. Soapte nelinistite ii inundau gatul lui Alice, apoi vru a le da frau liber, dezchisandu-si gura ca sa vorbeasca. O inchise, tacea. Marie prelua conducerea, soaptele prinsera contur, schitandu-se in vocale, apoi cateva consoane, iesind incet din buzele intre-deschise ale fetei.

- Stiu deja. Un instinct salbatic o impinse sa-si atinga din nou micutele semne. Isi dadu incet parul intr-o parte, prinzandu-l cu panglica care ii ramasese legata de picior. Defacu nodul, genele intunecate lasandu-se in jos, ametite de concentrarea fetei. Ii cazu incet in palma. O fasie subtire de culoarea piersicii intr-un lac alb. Se juca putin cu ea, plimband-o incet printre degete, Alice urmand cu ochi ei de pisica jocul materialului micut. Plimba panglica prin aer, apoi o inoda intr-o fundita in jurul parului. Alice isi fixa privirea pe doua rani mici si rosii. Simetrice, egale, curate. Era inlemnita, apoi isi revenii, ca dupa o moartea de cateva ceasuri. Era speriata, apoi isi plimba mana rece prin aer, ajungand pe gatul lui Marie. Ii mangaie usor cele doua rani, apoi o soaptele prinsera contur .

- Ati facut schimb ? Prinsese putere, dar forbea absent. Erau doar trupul si vocea, inima disparuse. Era absenta, absolut absenta. Privirea ii era de sticla, buzele ii erau stranse intr-o linie de culoarea pielii, iar piele parea a-i fii mai alba decat deobicei. Dar Marie se obijnuie. Se obijnuise ca toti sa fie absenti cu ea, sa o evite, sa ii arunce priviri ca sagetile. Raspunse, cu o privire confuza. Nu stia despre ce vorbea Alice, dar spera ca v-a intelege daca-i v-a explica. Adica, daca ati facut schimb de sange. De obicei, cand un vampir ii ia sange unui muritor, ii daruieste si el din sange, ca sa ajute muritorul sa se schimbe. Sa se schimbe .. In vampir. Daca nu, il poate lasa asa. Sau, daca vrea, il poate ucide. Cuvintele curgeau repede din gura lui Alice, precum informatiile dintr-un computer. Dar asta depinde de cantitatea de sanga luat.

 "Credeam ca pot sa fac fata, dar daca o sa-mi povesteasca mai multe, probabil o sa lesin."

Alice se ridica, leganandu-se incet. Privirea ii monitoriza o masina neagra, inalta. Informatiile ajunsera in membre, care pornira prin ploaie catre masina. Ajunse la masina, apoi glasul ei sbtire si ragusit se auzi prin ploaie.

- De unde e asta ? Marie porni catre ea, dar nu era nevoie, Alice venea si ea spre casa. Intra in casa ca fulgerul si striga din hol la Andrew. Cobori de la etaj cu o privire confuza, indreptata spre Marie, care statea afara, cu fata catre masina, apoi privirea ii fugii catre Alice, care cauta zapacita ceva. Coborase in subsol, unde era dulapul de metal. Forta de doua ori dulapul, apoi vazu ca nu se deschide, o injuratura strecurandu-se printre dinti in timp ce cauta cheia. Andrew, unde este cheia de la dulapul din subsol ?! Nu strigase indeajuns de tare incat sa se faca auzita, asa ca continua sa caute disperata cheia pe dulap, pana cand simti cu degetele maini un obiect de ce parea a fii o cheie. Deschise dulapul, dandu-i frau liber unui val de praf. Lua o sticla de benzina, apoi trantii usa dulapului intr-un zgomot asurzitor. Urca repede scarile, apoi ajunsa in incaperea unde erau Andrew si Marie. Cheile sunt in contact ?

- Da, cred .. Marie se balbaia usor, incercand sa nu fie vizibil defectul ei de vorbire, dar Andrew afirma din cap. Cheile erau in contact. Andrew prinsese mesajul, iar Marie la fel. E vre-un camp in apropiere ? Sau un spatiu gol. Alice se gandea, apoi parca ii venise in minte un loc, dar se pare ca numai ea il stia. 

- Conduc eu. Alice insfaca o bricheta si o carpa care o gasise pe un dulap, apoi iesii afara. Fugii pana la masina, cu ceilalti doi in urma. Usa se deschisese, se inchisese la loc, apoi geamul s-a deschis si un glas striga de dupa usa : Haideti odata !

- Suntem in regula ? Soaptele lui Andrew iesira incet din gura lui, privind tot inainte. Marie nu ii raspunse, doar se ridica incet pe varfuri, ii lua fata in maini si il saruta scurt, apoi continua sa mearga inainte, strecurandu-si degetele printre ale lui Andrew.

Doua usi deschise, doua usi inchise ritmat, apoi un motor de masina pornii.

  Destinatia fantoma disparea din capul lui Alice, ramanand doar franturi din imagini intrerupte si sterse. Statea incordata pe scaun, cu degetele inclestate pe volan si piciorul inghetat deasupra acceleratiei. In spate, Andrew se juca cu o suvita de par de-a lui Marie, infasurand-o pe un deget, apoi dandu-i drumul, infasurand-o iar, apoi tot asa. Marie privea tinta in fata, cu privirea pierduta pe geamul aburit, aruncand fin cand in cand o privire cu coada ochiului catre Andrew, acesta raspunzandu-i dulce, cu un zambet tipic lui.
" Oh, Doamne, cat pot sa il iubesc ! Ii iubesc zambetul micut care imi provoaca fluturasi in stomac, ii iubesc ochii caprui care imi urmaresc fiecare miscare minimala, ii iubesc respiratia calda care imi apasa incet pe buze, apoi ochii care se inchid, muscaturile imprimate pe gat, totul . "
Alt istinct, alta durere de o fractiune de secunda. Mana ii zbura catre cele doua semne rosii de pe gat, oprindu-se in aer, atarnand deasupra ranilor. Isi duse inapoi mana pe genunchi, apoi o ridica din nou, spre o destinatie necunoscuta. Isi musca buza, apoi ii mangaie incet obrazul lui Andrew, apropiindu-se usor de el, isi inclipa putin capul intr-o parte, apoi isi lipi buzele intredeschise de ale lui, simtind sangele fierbinte care se plima liber prin ele. 2 secunde, nimic mai mult.
" Intrerupti de o frana brusca, se putea mai rau ?! "
Alice gresise strada, confundand Str. Juan`s cu Str. Johan. Semnul pe care era scris numele strazii era ruginit, cu vopseaua neagra luata. O injuratura i se strecura printre dinti, apoi intoarse masina. O lua pe Str. Johan, apoi pe langa Liceul Robert High, iar dupa pe Str. Middle Hero, ajungand la aeroportul din Might's Bonds. Intr-un oras micut ca Might's Bonds nu se gaseau foarte multe aeroporturi, decat doua. Aeroportul Air Feel, cel mai utilizat din oras, si aeroportul G90. Era un aeroport vechi, care inca nu fusesese restabilit, si nu era folositor. Terenul era gol, existand doar la baza o cladire. Nu era nimeni pe teren, niciun gardian, niciun politist care patrula, absolut nimeni. Intrasera pe aeroport cu masina, rupand bara de protectie de la intrare. Sperau doar sa nu aiba alarma. Parcasera masina in centrul pistei, apoi trei usi deschise si pasi cazand pe asfalt. Lichid turnat, chibrite consumate de plictiseala, si liniste. 
- Marie, cauta o creanga mare, apoi adu-o aici. Andrew, cheile au ramas in contact ? Isi controla buzunarele blugilor, apoi ii arunca o privire lui Andrew, care ii raspunsa ca sunt inca in contact. Marie se intorsese cu o creanga uscata, fara nici o frunza. Bine, dami-o mie.
Alice insfaca creanga apoi scoase din buzunar carpa pe care o gasise in casa. O infasura printre ramurile prinse de cranga apoi ii dadu foc. Flacara se amplifica odata cu tensiunea. Andrew ii lua creanga, apoi le facu semn celor doua sa plece. Era supranatural. Se misca cel mai repede, si ar fi avut destul timp ca sa fuga inainte de explozie. Fractiune de secunda. Era deja langa ele, care priveau speriate jocul de lumini din fata lor. Erau dupa cladirea de la baza, apoi o alarma pornii. Alarma de fum, presupun.
" Si acum .. "
- Fugiti ! Alice striga destul de tare incat sa fie auzita. In urmatoarele minute erau inapoi pe Str. Middle Hero, apoi pe Str. Church's Duff, unde se afla Liceul Robert High. Doua lumini, albastre si rosii, se conturara in fata acestora pe cand treceau prin parcul Liceului. Se lasara incet in jos, continuand sa mearga in genunchi, apoi un suspin se auzi.
" Ahh.. Asta mai lipsea. "
Un alt ciob, de data asta de la un geam spart, ii strapunsese lui Marie genunchiul. Nu o deranja, continua sa meaga de parca nimic nu ar fi ranit-o. Dar o durea mai rau ca niciodata. Spera doar ca ceilalti sa nu observe, nu voia sa-i incetineasca, ar fi fost o proasta daca s-ar fi oprit atunci, cand politia patrula incontinuu pe strazi. Andrew se oprii, apoi se intoarse incet catre fete, care erau in spatele lui.
- Care dintre voi e ranita ? La fiecare silaba, Marie ingheta mai rau, dandu-si seama ca Andrew simti-se mirosul sangelui. Ne oprim chiar aici daca este grav, dar e o cantitate mare, deci ar trebui sa fie grav. Nu voia sa-i spuna, nu voia sa-i incetineasca.
- Iti e foame, nu e nimeni ranit. Hai, mergi inainte. Alice o salvase, parca stia ca nu voia sa ii incetineasca, sau poate era doar dornica sa fuga de politie, sau poate amandoua.

 - Nu sunt prost, Alice ! Mana lui Marie ii acoperii gura, tragandu-l in jos. Strigase destul de tare, asa ca ar fi fost un semnal bun pentru politistii. Ultimul lucru pe care il voiau era sa ii prinda politia, umbland teleleu la ora 6 dimineata, toti murdari de sange si mirosind a benzina, cu o bricheta la ei si cu crengute prin par.
- Eu m-am taiat, dar nu e grav, jur. Andrew se uita la rana adanca care ajungea probabil la 3 centimetrii adancime. Sunt bine, multumesc !
Ii lua mana de la gura, apoi si-o duse pe genunchiul lovit. Andrew isi dadu jos tricoul, ii lua lui Marie mana de pe rana, o duse incet pe pamant, apoi infasura tricul in jurul genunchiului, strangand capetele si inodandu-le strans.
- Bine, asta ar trebui sa opreasca sangerarea. Nu e nevoie de operatii sau copci, trebuie doar sa tii un material acolo ca sa se fixeze, daca pot sa spun asa, carnea. O sa fie bine, iti promit. Ii lua fata in palm e, Marie manaindu-i incet obrazul, apoi Andrew o saruta scurt si apasat.
" Oh, Doamne. Simt ca zbor cand sunt cu el. "
Alice intervenii, soptind incet catre cei doi :
- Shht, jos, acum ! Ii trase in jos, zarind doi gardieni care patrulau. Le mai facu odata semn sa taca, incercand sa desluseasca vorbele sterse ale celor doi.
" - Ce  a prins camera?
- Nu multe, trei persoane, probabil era si o fata, purta o rochie alba. Hei Carl, am vazut o chestie interesanta, totusi.
- Hai nu zau, ce anume ? 
- Cand au dat foc masinii, a fost doar un barbat. Celalalte persoane erau la baza, conform camerei de la intrarea in baza. Camera nu l-a surprins fugind de langa masina. Pe camera de la baza arata ca la minutul 3 si secunda 13 era langa masina, iar la minutul 3 si secunda 16 era la baza, cu celalalte doua persoane."
Alice era usor panicata, Marie inghetase de teama, dar Andrew parea a fi linistit, chiar nepasator.
" Ce e in neregula cu el ?! Ar putea sa afle totul despre el daca ar cauta in date, oh, Doamne ! "
 Se indepartara, asa ca puteau respira din nou cum trebuie. Ritmat, accelerat, disperat. Continuara sa mearga, ajungand pe Str. High Ending. Da, strada pe care statea familia Gilbert. Au intrat pe aleea care ducea la casa. De-o parte si de alta a aleii se afla cate o bolta pe care atarnau spanzurate viite de vie. Un bilet era lipit neglizent pe vizorul usii. Pe hartie se intindea un scris inalt si imprastiat, care urca si cobora pe o scara invizibila. Prima data, Marie parca vedea literele si cifrele in ceata, apoi totul se schita in perfecta stare.

" 4 PM , la podul de langa raul Greek's, dragul tau prieten, Alex. " 

- Alex ? Andrew, doar nu e acel Alex, nu ? Vocea tremurata a lui Alice domina sunetele de pe fundal, dandu-i fiori reci lui Marie si starnindu-i amintiri cutremuratoare lui Andrew. Parca murise.. Oh, Doamne ! 

- Avem timp, mai sunt 10 ore, avem timp sa dormim, sau sa ne gandim la acest Alex. Marie, tu ai nevoie de odihna, ramai la mine si dormi, bine ? Marie afirma din cap, ghemuindu-se langa Andrew, acesta punandu-si bratul in jurul fetei si strangand-o usor, apoi sarutand-o incet pe frunte. Alice, noi doi trebuie sa vorbim. Urgent.