Străini în paradis - Capitolul 6

Alice era suprinsa, Andrew ingrijorat, iar Marie era confuza si speriata.
" E vorba de alt vampir ? .. Sau de o fata ?! Oh, Doamne, nu pot sa fac fata ! Este pre mult, nu mai rezist ! "
- Uhm .. Andrew .. Eu ..
Isi inghiti cuvintele, apoi trase o doza de aer pe gura, indepartandu-se pe holul intunecat care ducea sus. Nu-i pute aspune, nu acum. Putea face fata, era puternica.
" Ma mint singura, de abia supravietuiesc .. "
- Ma duc sa ma schimb. Pasi grei se auzira pe scari, apoi altii, de data asta coborand.
O mana i se infasura in jurul taliei, alti 13 pasi urcara scarile, apoi o muscatura mica i se imprima lui Andrew pe buza de jos. Un ras micut se schita pe fundal, inocent, apoi 3 soapte plutira incontrolabil in aer.
- Imi furi rolul. Alt suras micut, muscandu-i si el buza, bland si radiind numai iubire. Marie isi plimba incet buza pe langa a lui, apoi isi musca singura buza de jos, infundandu-si un ras nevinovat. Un zgomot de capse desfacute, si camasa albastra a lui Andrew cazu pe podea. Apoi un tricou ridicat fara permisiune cazu si el pe podea, la cativa centimetrii de camasa. 
- Esti rea. Alt suras, alta muscatura pe buzele lui Andrew.
 - Eu fac regulile. Andrew schita un zambet rau, dar dulce in acelasi timp.
- Cum asa, ah ? Ii musca incet buza fetei, tresarind usor, ezitand, impigandu-se in spate, dar un perete rece ii bloca miscarea. Un suspin de placere se derula in note muzicale, impreuna cu o respiratie calda. Ii dadu drumu, Marie reusind sa schiteze niste cuvinte. 
- Hah, pentru ca sunt rasfatata. Ii revenise vocea, pofta nebuna de a fi rea, pofta de viata.
- Da, esti. Andrew schita un zammbet, asteptand placerea extrema care i se oferea, singura, intr-un meniu, unde felul special era Marie. 
- Si pot face asta, si asta, si .. Cobori incet saruturile in jos, apoi se opri. Usa se deschise, parca fiind lovita de cotul fetei.
" Oh, nu-mi vinde sa cred. "
Marie cazuse pe podeaua rece, nedezlipindu-si buzele de ale lui Andrew, iar el fiind deasupra, plimbandu-si incet buzele pe cele ale fetei. Un ras mic se auzi obraznic in gatul lui Marie, dandu-i frau liber, jucandu-se cu Andrew, incercand sa-l faca sa cedeze, ajungand deasupra lui. Isi impleti degetele cu ale lui, apoi isi plimba buzele pe gatul lui, schitand o muscatura micuta si inocenta. 

* * *

Fereastra deschisa arunca raze reci de soare, emitand rafale inghetate de vant. Geamul se legana purtat de briza, scartaind usor si silentios la fiecare balans. Doi ochi caprui se deschisera, ametiti, clipind des, apoi alti doi ochi, tot caprui, se deschisera larg, privind jocul genelor lungi ale fetei care se balansau incet in sus si in jos, urmand o traiectorie fantoma. O suvita ii cazu bland pe ochi, facand-o sa tresara si sa se impinga usor speriata in spate, esuand, fiind prinsa in bratele lui Andrew. Un zambet se derula pe buzele fetei, fiind blocat intr-un sarut de-al baiatului. Se despartira brusc, intrerupti de un suras de-al lui Marie, conturat de o imbratisare si definit de o mangaiere dulce pe piciorul ei. Alice intra ca o furtuna in camera, cu o foaie in mana.

- E ora 1, treziti-va. Andrew, este Alex. I-am recunoscut scrisul. Cred ca s-a intors..

- Huh ? 

- Da, Andrew, cred ca s-a intors pentru a se hrani. Might's Bonds e un oras mic, ar face victime apoi ar pleca din oras. Nu sta niciodata intr-un loc mai mult de o saptamana, poate doua.

Alice arunca o privire prin camera, zarind parfumurile cazute de pe noptiera, cearceaful alb infasurat intr-un ghem si aruncat intr-un colt al patului, geamul care inca se balansa, iar in centru Marie, imbracata intr-un tricou de-al lui Andrew, muscandu-si buza de jos, pierduta in vise. Ochii ii sarira pe ranile de pe gat, apoi pe o muscatura care inca sangera, fixata pe incheietura lui Andrew. 

- Ati facut shimb, hah ? 

- Uhm, pai .. Da, dar o sa dispara din organismul ei pana la 4, nu v-a putea-o transforma, chiar daca ar vrea. Nu e va intampla nimic. Marie, ma duc sa fac un dus, bine ? Afirma mecanic din cap si Andrew se pierdu in cadrul usii. 

- Vrei un ceai ? Alice focaliza geamul deschis, care se balansa contra aerului. Ridica mana in aer, iti intinse degetele, apoi isi flutura mana prin aer, ca si cum ar fi scuturat o masa de firmituri, geamul inchizandu-se in aceeasi pasi de dans cu mana lui Alice, in aceleasi secunda. Fructe de padure ?

Marie inghetase. Ii erau destul vampiri, nu mai voia sa auda de vrajitoare. Ar fi urmat varcolaci si savanti nebuni.

- Uhm, ai de menta ?

- Nu, imi pare rau. Doar de fructe de padure. Un zambet i se schita usor pe buze, purtand o unda de prietenie, iar alta de teama.

- Ah, bine, este in regula.

- Marie !

O voce de baiat se auzise in capatul coridorului, alaturi de niste pasi. In prag se contura Andrew, tinand in mana un colier, de el agatand un pandantiv in forma de semi-luna, avand intr-un colt o inchizatoare, care se balansa odata cu pandantivul in aer.

- Vino putin. Privirea ii era fixa, de sticla, lipsita de vreo expresie. Se plimbau incet pe holul imens si intunecat, ajungand in camera de zi, care era inca nerenovata. Vreau sa porti asta, bine ? Ii intise colierul, iar Marie il lua bland, se uita incet la el, apoi ii desfacu inchizatoarea de la lant.

- Ma ajuti ? Un zambet schitat stangaci, apoi un zgomot silentios, in care se derula inchiderea colierului. Ce frumos miroase.. Alt zambet, mangaind incet pandantivul. Ce este ?

- Ver .. Ezita doua secunde, apoi isi continua raspunsul, nesigur de sine. Verbina. In caz ca Alex o sa incerce sa te controleze, asta ar trebui sa-l tina la distanta.

- Ahh..

- E gata ceaiul ! Alice striga din bucatarie, punand cate o lingurita de zahar in fiecare ceasca. Andrew, vrei si tu ?

- Nu multumesc ! Marie pleca, tinandu-si mana pe pandantiv si gandindu-se la Alex. Ajunse in bucatarie, se aseza incet pe scaun, privind pierduta pe fereastra si amestecand cu o lingurita in ceasca ei. Isi duse incet ceasca la buze, apoi oprindu-se cu ceasca in aer, simtind un miros familiar. Mai mirosi odata, apoi vocea ii tremura intr-un cuvant.

- Verbina ? Marie lasase ceasca jos, privind fix la Alice, care statea pe scaunul ei, band linistita din ceasca de ceai. 

- Da, in caz ca Alex o sa simta nevoia sa se hraneasca, verbina l-ar putea otravii. Incearca sa bei toata ceasca, nu iti vor face rau cateva pulbere de verbina.

 A lasat ceasca pe masa, uitandu-se lung la lichidul visiniu, care facea valuri la fiecare respiratie aruncata anapoda in directia lui. Privirea i se pierdu, deruland in minte spusele celor doi.
" In caz ca ar vrea sa se hraneasca. "
" In caz ca ar vrea sa te manipuleze. "
" Ahh, nu sunt un copil idiot ! Pot sa-mi port singura de grija. "
Țrrrrrr !
Telefonul fix al familiei Gilbert suna. Alice se repezi sa raspunda. Ridica receptorul, oprindu-l la mijlocul drumului către ureche, gandindu-se alarmata la o scuza in legatura cu masina, asta daca era poliţia. Cea mai sigura cale era sa faca pe proasta. Duse receptorul la ureche, aparatul emitandun sunet care semana cu un bland "buna".
- Alice Gilbert la telefon. Va pot ajuta ?
Vocea ii era opaca, fara nicio emotie. Doar vorbe goale, aruncate pe-o foaie de hartie a cerului.
- Sunt Daianne Smith, mama lui Marie. Am cautat in agenda ei cu numere de telefon si l-am gasit pe al lui Andrew, dar se pare ca tu esti fata. Probabil baiatul nu mai are acest numar, scuzati-mi deranjul. La revedere.
- Nuuuuu ! Stati ! Sunt Alice, sora lui Andrew, si colega lui Marie. Marie a ramas.. ăăă.. La mine seara trecuta. Am studiat la testul de la biologie, apoi mama a invitat-o la cina, dar a uitat sa sune sa anunte. Vreti sa vorbiti cu ea ?
- Ah, daca este in siguranta, este in regula. Spune-i sa fie acasa la ora 9 pm, bine, scumpo ?
-  Da, dr. Gilbert.
- Bine scumpo, la revedere !
Aseza incet receptorul jos, punandu-se inapoi pe scaun, apoi sorbi o gura din ceai. Marie ii urmari fiecare miscare. Mai lua o gura de ceai, apoi respira adanc, oftand, inclestandu-si degetele pe ceasca.
- Vrei sa vorbim despre revelatia asta ? o intreba Alice, mangaind cu degetul mare ceasca.
A clatinat din cap in semn ca nu, apoi Alice si-a intins mana inspre Marie, cautandu-i mana si strangand-o intr-a ei.
- Stiu ca iti este greu, dar crede-ma, nu poti spune nimanui ceea ce se intampla. Este o perioada mai agitata ca de obicei, ii spuse ea, dar trebuie sa se linisteasca apele, inainte sa-ti spun, pardon, sa-ti spunem toata povestea. Nu o sa fie haos mereu, iti promit, Marie.
Intr-un fel, discursul ei o linistise, facand-o sa aiba putin mai multa incredere in ea. Ii daduse drumul mainii, inclestandu-si din nou degetele pe ceasca, batand cu unghiile de un roz pal in porţelanul cestii, in ritm de Maroon 5. Privirea i se incetosa, apoi se ridica de pe scaun si porni cu pasi repezi catre bucatarie, care se afla langa camera de zii. Peretele era spart, formand o mare arcada, asa ca Marie a zarit-o cotrobaind agitata printr-un sertat. A scos un tub alb de pastile, apoi a inghitit cateva - nu a reusit sa vada acest mic, dar important detaliu - .
- Scaderi de calciu, a strigat ea, varand inapoi in sertar tubul micut. Se intampla des, a adaugat, in timp ce se legana de pe un picior pe altul, incercand sa ajunga inapoi pe scaun.
- Aha, a mormait Marie, pierduta total in ceasca ei pe jumatate goala de ceai. Imi poti spune mai multe despre Alex, acest misterios baiat ?
Alice chicotii, dandu-si la o parte bretonul si o suvita nesuferita care ii statea in ochi.
- Hm, pai, e un nesimtit. Dar, in acelasi timp, este foarte atragator, adauga dupa o alta hlizire. Hah, genul de baiat periculos, cu care nu trebuie absolut deloc sa te incurci. Vocea ii devenii grava, schimband in acelasi timp si privirea ei dulce si inocenta cu una de sticla. E un caz inchis, o sa il intalnesti in circa 30 de minute.

* * *

Si iata-l acolo, stand rezemat de lemnul care sustinea podul, spanzurat deasupra raului Greek's. Parul nisipiu ii era purtat incet de vant, iar ochii caprui, presupunea Marie, erau fixati catre era . Brrrr .

" Cam infricosator, de ce se holbeaza asa la mine ? "

- Mai mai, ce avem noi aici. Andrew, cine-ti e amica ?

Alarma : Accent britanic .

- Nu te priveste, i-a intors-o Andrew taios.

" Ma topesc. De data asta, de nervi. "

- Hai hai, nu fi rau. Prezinta-mi domnisoara.

Alta alarma : Accent pe r .

" Acum cred ca o sa lesin . "

Acelasi defect verbal ca al lui Marie . R-ul nesuferit care ii dadea batai de cap.

Statea acolo, fixand-o cu privirea. Era imbracat intr-un tricou negru. Sau mint, era cenusiu. Peste el, avea o jacheta neagra, blugii negrii si bascheti. Privirea ii aluneca pe corpul ei, care ii era inca invaluit in rochia alba de panza.

" Deja ma enerveaza, cred c-o sa-l pocnesc cat de curand, sau, mai rau, cred ca o sa caut un tarus prin apropiere. Andrew, spune-i sa inceteze "

Englezul o analiza din cap pană în picioare, aruncand-i privirea lui de sticlă în ochi, apoi coborand încontinuu în jos, pe corpul fragil al fetei.

- Lasă holbatul la Marie si spune-mi de ce ai venit si aici. Ha ?

- Oh, deci o cheamă Marie. Ce nume frumos, pentru o fata frumoasă. Un colţ al gurii i se ridica schitand un zambet de pirat. Pai, incantat de cunoştinţă, dragă Marie.

- Cară-te amice, replică Alice, facand doua gesturi cu mana, care semanau cu o vrajă. Nu e proasta. Nu va cadea in plasa, ca celalalte individe.

- Hai nu zău ? Se ridica de pe lemnul podului, după care se întindea o pădure mica, dar deasă, de stejari, clatindandu-se, ridicand umerii, apoi aparand în spatele lui Marie. Ah, îmi place cum mirosi. Alt zambet de pirat, apoi Marie tresări, facand un pas în fata.

- Săpun. Sampon. Apa caldă.

-Hm, nu e combinatia potrivita. Zambet de pirat, apoi o atingere rece pe gatul fetei. Sange cald si o persoana vulnerabila, de preferat de sex feminim. Frumoasa, inteligenta, dar mai ales vulnerabila. Chicoti scurt, plimbandu-si mana pe o vena care pulsa nebuneste. Da, e combinatia perfecta.
- Ia mana de pe ea. Andrew se incorda. Il trase pe Alex de jacheta, apoi ii sopti raspicat la ureche : De ce ai venit ?
Alex se trase înapoi, dandu-si pe spate parul care ii acoperea ochiul stang. Colturile gurii se ridicara pana la urechi.
- N-am de gand sa-ti spun, Andrew. Pana acum, considera sangele un motiv. Isi insusi din nou zambetul larg, apoi adauga, dupa un oftat adanc : Ne mai vedem, Marie. Se indeparta, pana se pierdu printre copaci. Lui Marie i se taie respiratia. Un lup cenuşiu se contura intre copaci, unde fusese ultima data Alex. Ochii de culoarea mierii ii sclipeau in intuneric. Botul i se intre-deschise, dand nastere unor colti albi si ascutiti. Falca de sus ii tremura intr-un marait groaznic, onduland firisoarele argintii care ii erau infipte in bot. Coada se balansa in stanga si in dreapta, schitand o fasie ravasita de blana neagra, greu de zarit. Gatul se ridica, intinzandu-se spre apusul de soare care se schita printre ramurile stejarilor. Blana ii straluci, facand valuri de gri cenusiu. Botul se deschise si dadu frau liber unui urlet dezastruos, apoi disparu in ceata.
- Andrew, eu ma duc acasa. Trec prin padure, ajung mai repede, bine ? Se ridica incet pe varfuri si il imbratisa, apoi ii dadu drumu. Facu doi pasi inainte, apoi Andrew o prinse de mana. 
- O sa-ti fie frig. Isi dadu jos hanoracul rosu si i-l intinse, schitandu-i un zambet imi-pasa-mai-mult-decat-crezi. Il lua incet, sarutandu-l pe obraz, apoi se imbraca cu el. Alice privea toata scena, parca incarcandu-se cu dragoste. 
- Pa, Alice, pa, Andrew. Se indeparta, trecand podul. De atunci, era pe cont propriu. Andrew nu o mai putea apara, caci vampirii nu pot traversa ape curgatoare. Insa mai exista o solutie, care era Alice. Dar, fiind vrajitoare de gradul A, nu putea face decat vraji minimale, de exemplu ridicarea obiectelor in aer, sau cel mai probabil a oamenilor, si unde de electricitate, care, daca erau produse cu o energie adecvata gradului B puteau duce victima chiar la moarte. In fine.
Se uita in spate, dar Andrew si Alice disparusera deja. 
" Poate s-a dus sa se hraneasca .. " 
 Continua sa mearga, pasind pe crengutele uscate, care trosneau precum oasele.
Mrrrrrrrrrr !
Ingheta. Privi incet peste umar, vazand un tufis uscat care fosnea incontinuu. Se opri, respira adanc, apoi isi indrepta umerii si pornii din nou. 
Grrrrrrrrrr ! 
Continua sa mearga, imaginandu-si ca este doar Alex care incerca sa o sperie, dar mari pasul, usor agitata. Se impiedica de o creanga, pierzandu-si echilibrul si cazand.
Mrrrrrrrrrr !
" Grozav, asta e partea cand fata cea draguta si prietenoasa era sfasiata in bucati de un psihopat. Nu-mi vine sa cred ca aici o sa sfarsesc. "
Maraitul parca se auzea deasupra ei, alunecand in aer, impreuna cu o saliva rece care picura pe gatul fetei. 
Se ridica, isi puse gluga rosie in cap si continua sa mearga printre tufisuri pline cu maracini, care ii zgariau picioarele goale. 
Mrrrrrrrrrr !
Chicoti inabusit, speriata. Isi imagina cum arata ea, imbracata in rosu, urmarita de un lup mare si fioros. O imagine clasica, menita sa sperie copii. Isi vârî mainile in buzunarele hanoracului, apoi continua sa mearga in fata, printre copacii inalti si incurcati. Un schelalait usor se auzi din spate, ca si cum un caine ar fi fost lovit. Probabil Alex intrase si el in tufisuri cu spini. Zgomotul incetase, schitand un gand intunecat in mintea lui Marie.
" Probabil cineva sau ceva l-a ucis. "