Străini în paradis - Capitolul 1

Cu 2 ani in urmă. 

" - Marie Anabell Smith, treci înapoi în casă, nu te voi răni ! 

Era o voce puternică, de bărbat. Se auzea din spatele unui coridor lung, împânzit de oglinzi. La capătul lui se afla o silueta înaltă, întunecată şi subţire. Ţinea mâinile întinse, ca şi cum m-ar fi aşteptat. Alergam ca o idioată de umbra mea, ţipând, vag crezând că o figură familiară mi se va afişa, mă va lua in braţe si ma va proteja de EL. 

El ? Cine era el ? Era un bărbat îmbrăcat intr-o uniformă  de servitor. Steve, da, chiar el era. Servitorul mamei , Steve. Era cel care o însoţea pe mama in oraş, oriunde s-ar fi dus. Dar ce voia de la mine ?! Încerc să ma liniştesc, probabil am visat, dar nu sunt aşa de sigură. Venea după mine, îşi întindea mainile lungi ca să mă prindă şi .. m-a prins. M-a prins de mijloc, m-a intors cu faţa la el, eu încă ferindu-mi privirea de a lui. Dar era Andrew. Era dimineaţă , iar el venise cu speranţa de a merge impreună la şcoală , Liceul Robert High. Eu încă eram în pat, în pijamalele mele, cu părul meu super ciufulit. I-a scăpat un zâmbet uşor, aproape un râs micuţ şi dulce, cum obijnuia să-mi arunce in orele de chimie, când doamna Mallot îşi spunea lecţia uşor bâlbâindu-se. Am înţeles, trebuia să mă schimb şi sa ma pregătesc pentru şcoală. Aşa am facut. Acum sunt la şcoală, în ora de istorie, cu doamna Callet dându-mi târcoale ca un vultur. Sper doar să nu mă prind scrii "

" A fost o pauza, doamna Callet m-a prins, mi-a luat jurnalul si a citit ce am scris in fata clasei, pierzand pauza si 5 minute din ora doamnel Mallot, da, ati ghicit, ora de chimie, dulcea ora de chimie . Toti colegii au inceput sa rada, vag se mai auzeau doua-trei soapte pe fundal " E nebuna ?!"  NU ! Nu eram nebuna, cu toate ca am scris un mare scenariu . "

Draga Jurnalule,

Acum doi ani mi s-a schimbat viata radical. Am avut temeri care continuau, prindeau contur in jurul meu, isi faceau loc din minut in minut in mintea mea. Isi faceau de cap, se dezlantuiau mai mult ca niciodata. Incepusem sa ma obijnuiesc cu ideea ca sunt nebuna, dar aveam prieteni . Prieteni care ma incurajau cat puteau atunci cand simteam ca tot se darama in jurul meu . Ii aveam pe ei, pe Andrew, pe Lexii, pe Zack si pe Caroline. Dar o aveam si pe mama .. Da , doar pe mama . Tata decedase , chiar de ziua mea . 13 aprilie . 13 .. de ce imi aminteste ?! Aprilie, o luna care joaca feste. Ea a jucat rolul papusarului, tata a fost marioneta. O marioneta patata de sange . As avea atatatea sa-ti spun, dar nu ai intelege ..

Andrew isi ocupase locul in peisaj. Marie era undeva sub un copac. Era copacul din curtea ei, cel in care tatal sau o dadea mereu seara. Bucata de lemn care atarna de doua franghii se legana incet in aer. Cu toate ca era mare, avea un spirit jucaus. Era un copil. Era fragila, nu se simtea in siguranta niciunde. Era ciudat, se simtea in siguranta doar langa el, dar ii era frica pana unde ar fi putut s-o duca ticaitul inimii care batea nebun ca acele unui ceasornic.

Ii acoperii incet ochii cu mainile si o intreba bland :

- Ghici cine ? 

- Hm, nu stiu, un indiciu ?

- Nu, fara indicii .

- Andrew ?

Isi lua incet mainile, o saruta pe obraz si se aseza langa ea. Ii arunca un zambet tipic lui, dar cu o unda care se contura intre dragoste si joaca. Vantul batea incet, caci era oprit de frunzele copacului, care parca protejau locul, urmand clipa de mare tensiune. O suvita de-a fetei se misca incet, parca dansand, apoi ateriza usor pe mana lui Andrew, care o lua, o aseza cu grija pe umarul gol al lui Marie. Vene de sange rosu-albastrui se conturau incet pe gatul acesteia, se plimbau pe sub pielea alba a fetei, pana cand ajungeau la incheietura mainii. O incheietura subtire, fragila, pe care atarna o linie subtire argintie, ca o bratara.

Andrew o mangaie usor de obraz si privirile li se incrucisara pentru cateva secunde, apoi un spasm de entuziasm o cuprinse pe Marie. Mana ii aluneca usor pe a lui Andrew si se apropiara din ce in ce mai mult, pana cand Marie ii simtea repiratia calda si intrerupta pe buzele ei rozalii.

 

Erau asa de aproape, isi simteau respiratia reciproc. Marie simtea buzele lui apasand incet pe ale ei, parca fiindu-i frica sa nu o raneasca. Isi strecurase degetele mainii printre ale ei, Marie urmandu'l. Simti gura intre-deschisa a lui Andrew, apoi din ce in ce mai deschisa. Marie il saruta si ea, stangaci, ca si cum ar fi fost primul sarut din viata ei. Da, era primul. Primul cu baiatul perfect, pe care il iubeste. Gura lui se misca ferm lipita de a ei, simtind fiecare ezitare jucausa a fetei. Se juca cu ea. Inima lui Marie avea un ritm nebun, urmandu'l pe al lui Andrew.

Un suras micut rupse vraja, Marie se uita in jos, incercand sa'si ascunda roseata din obraji. Andrew isi afisa din nou zambetul ala tipic lui. Marie inca se uita in jos. Astepta ceva, poate cuvinte, poate un gest stangaci, poate un zambet sau poate un alt sarut.

Andrew ii ridica fata catre a lui, ii zambii, apoi isi duse buzele langa gatul fetei, sarutand-o usor si soptindu-i ca o iubeste mai mult ca niciodata.

Timpul se scursele ca intr-o clepsidra. Era seara, Marie statea intinsa pe pat, mii de ganduri si actiuni impanzindu-i mintea. Respira incet si intrerupt. O respiratie usoara si calda, abia fiind depistata.

O pietricica lovii geamul de la camera ei. Nu-i dadu importanta, probabil era o creanga din nucul de langa casa. O alta pietricica, ce-i drept, mai mare, se auzi din nou, facand contact cu sticla rece. Rasuflarea i se taie cand o silueta neagra se intre-zari printre frunzele nucului.

- Marie ..

O alta silueta, alba de aceasta data, se contura in centrul ferestrei, ghemuita, asteptand. O clipa de liniste, apoi un zgomot ca o zgarietura. O labuta de animal lovii geamul de trei orii, apoi frunsele se risipira in vant. O fasie alba se proiecta in stanga siluetei. In centrul acesteia, putin mai sus, sclipira doua lumini verzi, apoi se stinsera. Marie respira din ce in ce mai greu, cuprinzand-o teama . In capatul siluetei se infatisara doua triunghiuri mici, albe, una dintre ele purtand o pata neagra pe ea. Din nou o zgarietura pe sticla. Silueta iesii din umbra, conturandu-se cat de cat intr-un ghemotoc de blana ciufulita, cu coada ridicata si ochii sclipind in intuneric.

- O pisica ?!

Da, o pisica. O biata pisicuta ciufulita de vant. Mainile ii fulgerara intr-un gest si Marie deschise fereastra. Pisicuta intra, se legana usor pe langa peretele cu tapet zgariat, apoi se duse langa Marie, mangaindu-se de mana fetei.

- Pana de curent -

Marie era insa linistita, pana cand aerul rece de toamna se transforma intr-un aer gretos de dulceag. O respiratie rece ii apasa pe buze si o mana ca gheata i se incolacea in jurul mijlocului .

Lumina revenise. Atunci Marie ingheta de spaima. In fata ei atarna o silueta de doi metri. Avea fata alba, cu o cicatrice ce avea o noanta mai inchisa decat cea a pielii, care-i inconjura in forma de semicerc un ochi si spranceana. Buzele inguste expirau un aer rece. Narile i se mareau, ca si cand ar fi adulmecat ceva, ca un caine. Poate .. un varcolac . Bretonul excesiv de lung ii aluneca ravasit peste unul dintre ochi. Era imbracat in negru. Gura i s-a lipit intr-o linie continua, apoi s-a deschis. A ajuns pe gatul lui Marie si i-a soptit :

- Tu vii cu mine , indiferent ca vrei sau nu .