Străini în paradis - Capitolul 4

Coborau incet si ritmat scarile care scartaiau la fiecare pas de furnica facut, pana au ajuns jos. Scarile erau sustinute de un chelet subtire de metal. In stanga incaperii se afla o usa de lemn, copsita cu un verde inchis, stratul de vopsea fiind crapat di decolorat. Ducea la o camera plina de tevi si conducte. In fata ei, lipite de perete, erau 3 masini de spalat, iar langa ele un dulap de metal inalt si subtire. Nu si-a batut capul cu ce era in el, probabil solutii de curatat. Masinariile se intindeau pe tot peretele din fata scarii, iar in dreapta inca o usa, de lemn, pe ea atarnand zgomotos lanturi si lacate de fier. Marie simti un fior rece. La fiecare adiere de vant lanturile faceau un sunet de nedescris. Incaperea era rece si intunecata, fiind luminata de un bec palid care era spanzurat de un cablu.

- Poti sa te schimbi, sopti Andrew, care statea in dreptul scarii, rezemat de scheletul subred, cu un tricou in mana. Marie ii arunca un zambet usor, aproape nedepistat. Isi ridica mainile catre gat, apoi isi lasa un deget sa-i agate ca un carlig bretelele rochiei, tragandu-le in jos. Rochia ii aluneca pe abdomen, apoi pe picioare in jos silentios, fara nici un sunet. Ramasese doar o pata alba pe panza neagra a camerei. Pasise afara din cercul alb de dantela, in firicelele de lumina pe care le arunca fereastra cu gratii. Fata ei alba era pala, cu o expresie jucausa, ochii ei caprui ii straluceau cand acele stralucitoare ale soarelui ii strapungeau. Buzele ii erau rosii de frig, si putin crapate, dezvaluind o mica muscatura in partea dreapta, pe buza de jos.  Lumina se conturase pe trupul acesteia, mergand incet, pasul balansandu-se pe podeaua rece. Era doar in lenjerie, ceea ce ii punea in valoare talia subtire si picioarele perfecte. Ajunsese langa Andrew, a carui privire se schimbase complet. O admira pe Marie, se bucura in fiecare secunda ca e a lui. Ca o poate saruta, ca o poate atinge, ca ii poate simti respiratia intrerupta si dulce, ca ii poate simti vibratia corpului ei care il atrage din ce in ce mai mult. Ca un magnet, era atras de ea mai mult ca niciodata. Isi infasura mainile in jurul gatului lui ca o panglica, apropiindu-si buzele de ale lui, respirand incet, privindu-se fix in ochii, ea facandu-i fiecare placere, fara compromis, iar el simtind fiecare vibratie, fiecare gest si fiecare ezitare a ei. 
Si sarutul ? Calmul dinaintea furtunii. 
Si dragostea ? Furtuna.
O lua in brate, se misca incet prin camera intunecata, nu se puteau vedea decat buclele brunete ale lui Marie, care sovaiau la fiecare sarut, la fiecare atingere. Apoi isi despartira buzele, apoi Marie ii arunca un zambet rau, dar jucaus. Fugii in sus pe scari, desprinzandu-si degetele de ale lui Andrew, care o urmase pe scari in sus. O gasise, era in dormitorul sau, stand usor rezemata pe o noptiera de langa pat. Zambea incet, muscandu-si incet buza de jos si jucandu-se cu o bucla ravasita, restul lasandu-le sa cada pe gat in jos. Andrew venii langa ea, o impinse usor in spate, apoi continua sa o sarute incet pe gat, Marie plimbandu-si degetele mainii prin parul ciufulit al lui Andrew. Buzele lui fierbinti parca lasau urme pe gatul alb al fetei, si parfumul lui parca ii inspira amnezie. Continua sa isi muste buza de jos, apoi ridicandu-se ametita il trase dupa ea in pat, unde cazu fragila, nepasandu-le de jocul periculos pe care il jucau. Simtea caldul buzelor lui coborand incet, pe langa gat, pe langa umar, pe langa dantela alba a sutienului, apoi in jos, pe abdomen.. Vibra. Vibra de-adevaratelea. Vibra de frica ? Nu, de placere. Genele lungi i se lasau in jos, sangele din buze fierbea, muschii se incordau, si saruturile se prelungeau.
 Se oprise. Nu o simtea in siguranta langa el, iar el asta voia. S-o stie in siguranta, ca s-o poata iubi vie. O evita, cat mai cu putinta. Cazuse prada tenatiei de a se hrani, iar acum trebuia sa plece. Venele i se conturau din ce in ce mai bine, schitandu-se ca niste linii ingrosate de creion rosu. Ochii ii straluceau, schimbandu-si culoarea din caprui intr-un rosu inchis, pupila dilatandu-se, ramanand o banda rosie, plutind zapacita intr-o linie continua. Gura ii era intredeschisa, buzele crapate emitand o respiratie inabusita, sufocata si intrerupta. Doi colti se intre-zareau prin crapatura dintre cele doua buze. Doi colti albi, care cresteau si se retrageau, in jocul nebun al asteptarii si al durerii nedescrise. Il faceau sa tremura de durere, Marie observand pe sub tricou pana si cel mai mic muschi incordat la maxim. Il privea cu niste ochi de caprioara, era asa de speriata, de confuza. Nu putea face fata situatiei, asa ca decisese sa se intoarca, dar inca il putea auzi. Gemetele acelea de durere, respiratia aia sufocata, oasele care pocneau cand se incorda si multe altele. 
" E cel mai rau cosmar trait vreodata."
- Trebuie sa ma hranesc, Marie. Unise niste cuvinte printre gemetele de durere abia intelese. In ceata, cum erau si gandurile amestecate si sterse ale lui Marie. Alte gemete, alte doua cuvinte : " Trebuie .. plec " . O mie si una de oase pocnind odata cu miscarea acestuia pana la fereastra. Statu putin cu privirea pierduta in cerul negru cu puncte albe de vopsea scapate de un pictor stangaci, apoi deschise incet geamul .
" Sau poate ca nu "
O fractiune de secunda a fost deajuns incat Marie sa sara din pat si sa-l prinda pe Andrew de mana, inainte ca acesta sa se faca disparut pe alea ingusta de afara. 
- Stai.. Andrew nu voia sa il priveasca, mai ales in starea in care era acum. Era mai palid ca niciodata, iar singurul lucru de o noanta definita erau ochii de un rosu inchis. Marie ii intoarse cu grija fata catre ea, schitand un portret atragator, lasandu-si genele lungi in jos, iar bretonul acoperindu-i ciufulit fruntea. Nu arata chiar deloc rau. Ii da-te incet parul de pe fata, si i-l duse incet intr-o parte, apoi ii ridica fata catre a ei, privindu-l in ochi si sarutandu-l incet pe buze. 
- Marie, eu.. Ii puse degetul pe buze, oprindu-i-se cuvintele in gat. Il lua incet in brate, ducandu-i buzele pe gatul ei, simtindu-i respiratia care acum era rece. 
" Sper ca a inteles mesajul.."
Andrew se juca incet cu o vena care ii pulsa nebunesc pe gatul fetei. Ii urma traseul, ii mai dadea o suvita de par la o parte, ii trasa iar linia venei. O intinsese usor pe pat, inca jucandu-se cu traseul venei. Era controlat de foame si hipnotizat de venele subtiri care se schitau pe gatul lui Marie. Fetita era prinsa in capcana doar pentru ca voia. Andrew era gata s-o lase sa plece, daca nu voia sa fie muscata. Dar voia sa-l ajute, voia sa il stie in perfecta stare spirituala si fizica. Apoi o durere ascutita si adanca o strapunse pe Marie, coltii ajungand din ce in ce mai adanc in carne, zgariind venele si tasnind sangele. Se musca de buza, dandu-i sangele intr-un coltisor. Se sfarsise, fusese o durere de o fractiune de secunda, insa fusese ametitoare. Nu ii luase o cantitate mare, ar fi putut ucis-o de la primul litru de sange, fiind extrem de fragila si de nedescris. Era ca o carte, care se deschidea la pagina exacta. Alteori, se deschidea la pagini incurcate, unde replicile nu au sens si doar faptele prind contur. Complicata, dar totusi usor de descifrat, odata cu timpul. O imbratisa, sarutand-o incet pe frunte si ducandu-i parul de pe fata dupa ureche. Respirau intr-un ritm alert, inghetat, ca vantul ce dansa cu perdeaua de la fereastra. Andrew uitase geamul crapat, invitand vantul si praful sa-si faca de cap cu materialul subtire agatat cu cativa clestisori de sina. Marie incepuse sa tremure, aerul inghetat lovindu-i obrajii si praful croindu-si drum pana in ochii fetei, obligand lacrimile sa iasa din ascunzatori. Cearceaful plutii incet de pe picioarele ei, atarnand cu un coltisor pe jos. Se ridica incet, balansandu-se ca de obicei, ritmat, alunecand pe parchetul rece, ajungand la fereastra intredeschisa. O impinse usor cu dosul palmei, apoi ramase neclintita, inghetata, pierzandu-si privirea pe geamul aburit. Il sterse odata, apoi inca o data cu degetele mainii, dezghetand orasul plin de luminite inghesuite in negura noptii. Ceata pusa stapanire pe ochii ei, o lacrima curgand nevazut de rapida pe obraz, apoi cazu in jos, pe parchet. Un instinct speriat o obliga sa isi mangaie doua rani micute de pe gat.
" Nu . "
Isi incorda mana, sufocandu-si dorinta de a simti denivelarile produse de doua semne nevazute. Se abtinea. Apoi mana ii aluneca pe gat, durand-o prima atingere brusca, apoi obijnuindu-se cu atingerea. Nu-i parerea rau, era fericita ca o facuse, mai ales pentru Andrew.
Buzele i se intre-deschisera intr-un silentios Te iubesc, apoi o spuse prinzand incredere in cele doua cuvinte magice :
- Te iubesc .
 Nu ii raspunse, dar nu era nevoie. Era sigura ca o iubeste, la fel cum era sigura ca dimineata rasare soarele, la fel cum era sigura de ceea ce era el. Se ridica incet din pat si merse absent pana la Marie, unde o ridica incet, asezand-o pe pervazul ferestrei. Isi apropie buzele de ale ei, facand un contact micut, dar indeajuns de fierbinte incat sa-i starneasca fiori fetei. Simti buzele lui cu apasau incet pe ale ei, apoi mai tare, mai apasat, mai fierbinte. Mana lui stanga ii inconjura mijlocul, tragand-o mai aproape. Respiratia i se taie, iar Marie simti nevoia sa intre-deschida gura si sa respire. Spatele ii era lipit de sticla rece si aburita a ferestrei, iar singurul lucru care il putea simti cald erau degetele mainii lui Andrew, care se jucau pe spatele ei, trasand linii invizibile in sus, apoi in jos, apoi iar in sus, ajungand la inchizatoarea sutienului, jucandu-se cu ea. Vibra din nou la cea mai mica atingere a lui, uitand sa respire. Intre-deschise din nou gura, o doza mica de aer strecurandu-se prin crapatura, apoi o vibratie ametitoare si o respiratie ii apasara pe buze, tresarind incet si silentios la muscatura lui Andrew intiparita pe buza de jos si la sunetul  inchizatorii, care suna ca o capsa strapungand o foaie. Un suspin de placere se furisa incet si repede din gura lui Marie, fiind prins in lacatul unui alt sarut. 
- Ce na .. Privirile se intoarsera catre locul de unde venisera soaptele.
O silueta subtire si scunda se contura in pragul usii, tinand in mana doua caiete si un pix. Alice Gilbert, sora cu doi ani mai mica a lui Andrew. Bretonul drept ii acoperea fruntea, iar restul parului ii cadea intr-o panglica albastra prinsa intr-o parte. Avea ochii verzi, iar sub cel stang avea un mic defect, un semn din nastere in forma de semi-luna. Buzele erau micute, aproape perfecte, in stanga, deasupra buzei de sus, pictandu-se incet o alunita. Rochia subtire de un roz pal ii ajungea pana la genunchi, oprindu-se intr-o dunga cu o noanta mai inchisa, imitand visiniul. O soseta ii aluneca pe picior in jos, vantul lovindu-i pielea usor bronzata, dar n-o deranja. Era prea uimita de ceea ce se intampla incat sa-i mai pese de fiorii reci care ii alunecau pe picioare si pe maini. Marie isi intoarse capul, uitandu-se peste umar, punandu-si apoi mana la gura, imitand un stranut. Se lasa in jos, aterizand pe picioarele ei, apoi isi inchise sutienul si imbraca un tricou de-al lui Andrew.
- Eu cred ca o sa plec.. Marie trecu incet pe langa Alice, uitandu-se in jos. Coborase in subsol ca sa-si ia rochia pe care o aruncase cu doua ceasuri in urma. Intre timp, Andrew isi imbraca tricoul sifonat. 
- Alice, uite.. Andrew se apropie incet de surioara lui, pe care o considera cel mai bun lucru din familie. Parinti munceau mereu, aveau o firma care se ocupa cu mibilier, iar asta nu-i lasa sa stea mai mult de 3-4 ore in casa, alaturi de Andrew si Alice.
- Te-ai culcat cu ea, asa-i ? Stii ca ai putea-o ranii !
- Nu, nu m-am culcat cu ea, Alice. Nu am facut nimic, iti jur ! 
- Juri ? 
- Da, Alice, jur ! Nu m-am culcat cu ea, nu am facut nimic, si nici nu urma sa facem, doar ne 'jucam'. Andrew se uita adanc in ochii lui Alice, ceea ce insemna ca o implora sa il ierte.
Alice era genul de fata care ura ca baietii sa se comporte urat cu fetele si avea pretentii imense de la Andrew. 
- Ma duc dupa ea, tu ramai aici. Parasi camera, cartile ramanand pe noptiera care, cu ceva timp in urma, gazduise o intreaga scena de amor. Andrew ramasese privind in gol unde o zarise ultima data pe Alice. Ramansese in transa, iar dupa nimic nu se mai stia.
Alice o gasise pe Marie stand afara, pe o treapta a scarii care ducea la intrarea in casa. Statea acolo, in ploaie, simtindu-se atat de mica si de neajutorata. Alice o privi o clipa, induiosata de cat de fragila era, si de cat de multe i-ar fi putut face fratele ei. Era asa de fragila, de micuta, de slaba. I-ar fi putut sfasia si ultima bucatica de carne care ii era atasata de oase. Oh, si oasele. Oase mici, albe si subtiri, care puteau fi rupte atat de usor, precum betele de chibrit. Si sangele ei, care ar fi curs precum apa, daca o singura data ar fi ramas cu foamea nepotolita, cu sangele negru fierbandu-i in vene, cu dorul de sange uman manipulandu-l. Ca papusarii.. Cu marionetele. Ca tobosarii, cu betele. O suvita din breton ii aluneca din agrafa, dar nu-i pasa. Statea in ploaie, plangand. Alice isi daduse seama de asta, de faptul ca obrajii ei nu erau uzi de la ploaie, ci de la plans. Se simtea jalnica. Era atat de slaba pe langa el. Era pe punctul de a-si darui si viata pentru putere absoluta. Alice se legana incet de pe un picior pe altul, apoi cazu pe scara, langa Marie. Nu spuse nimic, decat tacea, o privea, o admira. Trecura 2 picaturi, trecura 3, apoi o soapta se auzi.
- Imi pare rau pentru Andrew.. Alice soptise asta, cu buzele intre-deschise, expirand aburi reci.
- E in regula, e vina mea ..