- Nu, nu sunt sigura.. Le dam foc ?
- Ce sa facem
?! Nu, nu le dam foc. Ii ducem in padure, si ii lasam acolo. Esti
constienta ca am omorat doi oameni si am traumatizat unul ? Marie nu
spuse nimic, abia acum lega toate intamplarie intre ele. Daca afla
politita, era cel mai rau lucru posibil. Marie, stai langa masina. Eu
duc cadavrele in padure. Stai aici, sa nu te misti, da ? Afirma din cap,
apoi Andrew pleca cu cele doua cadvre inghesuite intr-un sac negru de
plastic. Marie statea pe bancheta din spate, cu mainile incrucisate pe
genunchi. Se gandea ca a ucis un om. Poate avea prieteni si familie, dar
a trebuit s-o faca. Daca fugea, nu avea niciun sens. Ar fi gasit-o din
nou, si poate a doua oara ar fi ucis-o. Andrew se intorsese. Era mai
palid ca niciodata, pielea lui alba stralucind in intuneric. Fata se
apropie de el usor, incercand sa nu o auda. Statea rezemat cu spatele de
portbagajul masinii. Marie isi plimba mana usor prin aerul rece de
toamna si ii ateriza pe umarul acestuia. Andrew tresari silentios, apoi
se intoarse catre Marie. Ii sterse cu mana o dunga mica de sange de pe
obrazul acestuia, apoi o lacrima ii cazu fara oprire pe obraz. Analiza
cu grija urma de sange care ii ramasese pe deget. O alta lacrima cazu
peste urma, amestecandu-se cu noanta de rosu inchis. Andrew lasa capul
in jos.
- Cand s-a intamplat ? Vocea lui Marie tremura, era intrerupta. Ii era frig si frica.
- Intra in
masina. Andrew urca si el, pe partea cu volanul. O sa mergem la mine,
bine ? Marie tacu. Se urca in masina si se uita in fata, prin geamul
aburit, la soseaua care se intindea la nesfarsit in fata lor. Ajunsesera
pe Str. Lee Journal, strada unde locuia Lexii. Cu doua strazi mai in
fata, pe Str. Louie Hills locuiau Zack si Caroline, iar dupa o strada,
pe Str. High Ending locuia Andrew. A oprit masina in fata casei.
- Hm, pai. S-a intamplat in vacanta de iarna din clasa a 11, adica acum un an. Eram la munte cu ai mei, si era fata aia Jennifer. Da, am cunoscut o fata acolo. Era draguta, inalta si rea. Si era vampir. M-a invitat la o petrecere pe care o dadeau prietenii ei. Era ziua ei de nastere, implinea 150 de ani, dar arata ca de 17. Era putin mai zapacita, asa ca facuse un pact cu un dealer de droguri, Joey Fortuno. Se ocupa si cu arme din cate am inteles.
" Emma. Emma luase glonturi si arme de la un tip numit Joey, probabil de el era vorba."
- Mda, si m-a drogat, mi-a pus Extazy in sampanie, apoi m-am culcat cu ea. Dimineata am adormit, si atunci m-a muscat. Era o durere ascutita si o simteam, dar eram prea ametit de la droguri ca sa ma pot ridica. Dupa-amiaza am plecat, si de atunci nu am mai vazut-o. M-am interesat de ea la prietenii ei, au zis ca nu a facut rost de bani ca sa-i plateasca drogurile dealer-ului si a ucis-o, dupa care i-a ars trupul. A fost ultimul lucru care l-am auzit despre ea. Apoi intr-o seara am auzit la stirile de la radio ca niste oase de om au fost gasite in padurea din muntii Screapure, unde se afla statiunea de schii si hotelul in care stateam. Conform medicilor legisti oasele apartineau unei batrane Jennifer Morgan, care fusese data disparuta in urma cu 133 de ani. Cazul nu a fost incheiat si s-au facut mii de teste pe baza ADN-ului din oase, dar nu au ajuns la un raspuns final.
- Si cum ai aflat ce esti ? ..
- Pf, dupa ce am vazut stirile, am inceput sa am o obsesie pentru sange si gingiile au inceput sa ma doara in zona caninilor. Intr-o seara cand ajunsesem in oras am ucis o caprioara ca sa ma hranesc, apoi am continuat, totusi aveam nevoie de sange uman, pentru ca eram slabit. Asa ca am inceput sa droghez persoane pe care le intalneam la petreceri si sa le beau sange in cantitati mici, cum facea Jennifer. A doua zi urmau sa nu-si aminteasca nimic si gaseau semne de dinti pe gat, se duceau sa depuna plangere la politie, iar a dupa asta erau ucise. Jennifer era un profesor bun.
- Oh Doamne, Andrew, aveau familie, aveau prieteni ! Cum ai ..
- Nu le-am ucis eu, cineva imi acoperea spatele, dar nu stiu cine era.
Tacerea se amplifica silentios in jurul celor doi, acele unui ceas vechi fiind singurele care se faceau auzite, cu un ticait incet si sincronizat.
* * *
- Deci ?- Hm, pai. S-a intamplat in vacanta de iarna din clasa a 11, adica acum un an. Eram la munte cu ai mei, si era fata aia Jennifer. Da, am cunoscut o fata acolo. Era draguta, inalta si rea. Si era vampir. M-a invitat la o petrecere pe care o dadeau prietenii ei. Era ziua ei de nastere, implinea 150 de ani, dar arata ca de 17. Era putin mai zapacita, asa ca facuse un pact cu un dealer de droguri, Joey Fortuno. Se ocupa si cu arme din cate am inteles.
" Emma. Emma luase glonturi si arme de la un tip numit Joey, probabil de el era vorba."
- Mda, si m-a drogat, mi-a pus Extazy in sampanie, apoi m-am culcat cu ea. Dimineata am adormit, si atunci m-a muscat. Era o durere ascutita si o simteam, dar eram prea ametit de la droguri ca sa ma pot ridica. Dupa-amiaza am plecat, si de atunci nu am mai vazut-o. M-am interesat de ea la prietenii ei, au zis ca nu a facut rost de bani ca sa-i plateasca drogurile dealer-ului si a ucis-o, dupa care i-a ars trupul. A fost ultimul lucru care l-am auzit despre ea. Apoi intr-o seara am auzit la stirile de la radio ca niste oase de om au fost gasite in padurea din muntii Screapure, unde se afla statiunea de schii si hotelul in care stateam. Conform medicilor legisti oasele apartineau unei batrane Jennifer Morgan, care fusese data disparuta in urma cu 133 de ani. Cazul nu a fost incheiat si s-au facut mii de teste pe baza ADN-ului din oase, dar nu au ajuns la un raspuns final.
- Si cum ai aflat ce esti ? ..
- Pf, dupa ce am vazut stirile, am inceput sa am o obsesie pentru sange si gingiile au inceput sa ma doara in zona caninilor. Intr-o seara cand ajunsesem in oras am ucis o caprioara ca sa ma hranesc, apoi am continuat, totusi aveam nevoie de sange uman, pentru ca eram slabit. Asa ca am inceput sa droghez persoane pe care le intalneam la petreceri si sa le beau sange in cantitati mici, cum facea Jennifer. A doua zi urmau sa nu-si aminteasca nimic si gaseau semne de dinti pe gat, se duceau sa depuna plangere la politie, iar a dupa asta erau ucise. Jennifer era un profesor bun.
- Oh Doamne, Andrew, aveau familie, aveau prieteni ! Cum ai ..
- Nu le-am ucis eu, cineva imi acoperea spatele, dar nu stiu cine era.
Tacerea se amplifica silentios in jurul celor doi, acele unui ceas vechi fiind singurele care se faceau auzite, cu un ticait incet si sincronizat.
- Hai sa te
schimbi. Andrew intinse mana catre Marie, asteptand ca aceasta sa-i
raspunda si sa isi strecoare degetele mainii printre ale lui. Cu toate
astea, Marie isi pierduse privirea undeva pe geamul aburit dintr-un
coltisor al camerei. Lemnul care inconjura fereastra era usor zgariat de
timp. Casa era destul de veche, as spune din anii `89, dar cu toate ca
familia Gilbert o renovase, unele incaperi ramansesera neatinse,
pastrand misterul ultimei familii care locuise in ea, familia Benette.
Se mutasera in urma unui incendiu care o devastat tot. Mr. Benette
lucra, era in tura e noapte la NCIS, iar Ms. Benette era doar un sac de
oase vechi si carne in procesul de descopmpunere, plutind usor intr-o
balta de sange. Copii erau singuri, Albert Benette, care avea 8 ani si
surioara sa de 3 ani, cand s-a produs incendiul. S-a stabilit ca pornise
de la conductele de gaz de la subsolul casei, care erau partial
ruginite si crapate. In contact cu gazul eliberat, focul unui bat de
chibrit a dat foc intregii case, cei doi copii murind sufocati.
Casa a fost data la demolare, dar familia Gilbert a cumparat pamantul pe care se afla casa cu 2 ani in urma, nestiind ca exista un adapost in acel loc. Pe pereti tapetul inca era ars, dar mai existau locuri unde tapetul era distrus, zgariat si lasa la vedere cimentul care sustinea peretii. Marie, vii ? Isi retrasese mana, lasand-o sa alunege pe langa tricou, oprindu-se in buzunarul blugilor, sub care se contura formatul pumnului care statea incordat. Venele se schitasera de la incheietura in sus, ajungand sub tricou, de unde isi continuau zvacnetul furios pana pe gat.
- Ah, da, vin imediat, Andrew. Se ridicase de pe scaunul fragil si vechi pe care se asezase si il urma pe Andrew, care era in fata ei. Mergea asa de lin, balansul dintre pasi fiind egal si elegant, mainile dansand incet pe langa ea, parand ca doua panglici de o noanta alba si stralucitoare, cu unde subtiri de crem si roz pal, care se schitau in umbrele incheteturilor. Rochia ii venea perfect, ce-i dreot, era rupta, dar avea un farmec aparte. Bucatile sfasiate ii atarnau una cate una pe langa dantela rochiei, dand impresia ca sunt stelute care pluetesc in jurul fetei. Parul i se legana in parti, urmand ritmul lent al pasilor. Buclele ii cadeau pe umeri ravasite, neavand nici o forma perfecta, doar emitand mesajul de 'haos' din parul acesteia. Mergeau pe un culoar lung, cu tapet inflorat, la fiecare 5 pasi atarnand cate o lampa de-o parte si de alta a peretilor. La capatul coridorului era o usa cu o incuietoare simpla, care se putea deschide oricum. Cum spunea Lexii : " Nu trebuie sa fii desteapta ca sa deschizi o incuietoare de tipul acesta. E genul de incuietoare de proasta calitate, de care gasesti la fiecare jurnal al fetitelor de 10-11 ani. Eu ii spun incuietoare pentru rasfatate. Orice printesa ar putea-o deschide, nu iti trebuie decat o agrafa sau niste unghii putin mai lungi, pe care esti dispusa sa ti le rupi. " . Lexii era genul de fata de ectiune, mereu ii placea adrenalina si pericolul. La 14 ani intrase intr-o secta, " Matar a los votos " , ucigandu-si familia si 2 rude pentru a-si dovedi respectul fata de noua ei 'familie'. Era ca si o familie normala, si daca cineva o supara, ceilalti o aparau, victima fiind ucisa. Era singura copila printre ucigasi de 20-30 de ani, poate chiar 40.
Dupa usa se intindeau in jos o infinitate de scari subrede, care erau gata sa cedeza daca o greutate prea mari le-ar fi presat. Norocul lor, Marie era foarte slaba, deci puteau cobori amandoi in perfecta siguranta.
Casa a fost data la demolare, dar familia Gilbert a cumparat pamantul pe care se afla casa cu 2 ani in urma, nestiind ca exista un adapost in acel loc. Pe pereti tapetul inca era ars, dar mai existau locuri unde tapetul era distrus, zgariat si lasa la vedere cimentul care sustinea peretii. Marie, vii ? Isi retrasese mana, lasand-o sa alunege pe langa tricou, oprindu-se in buzunarul blugilor, sub care se contura formatul pumnului care statea incordat. Venele se schitasera de la incheietura in sus, ajungand sub tricou, de unde isi continuau zvacnetul furios pana pe gat.
- Ah, da, vin imediat, Andrew. Se ridicase de pe scaunul fragil si vechi pe care se asezase si il urma pe Andrew, care era in fata ei. Mergea asa de lin, balansul dintre pasi fiind egal si elegant, mainile dansand incet pe langa ea, parand ca doua panglici de o noanta alba si stralucitoare, cu unde subtiri de crem si roz pal, care se schitau in umbrele incheteturilor. Rochia ii venea perfect, ce-i dreot, era rupta, dar avea un farmec aparte. Bucatile sfasiate ii atarnau una cate una pe langa dantela rochiei, dand impresia ca sunt stelute care pluetesc in jurul fetei. Parul i se legana in parti, urmand ritmul lent al pasilor. Buclele ii cadeau pe umeri ravasite, neavand nici o forma perfecta, doar emitand mesajul de 'haos' din parul acesteia. Mergeau pe un culoar lung, cu tapet inflorat, la fiecare 5 pasi atarnand cate o lampa de-o parte si de alta a peretilor. La capatul coridorului era o usa cu o incuietoare simpla, care se putea deschide oricum. Cum spunea Lexii : " Nu trebuie sa fii desteapta ca sa deschizi o incuietoare de tipul acesta. E genul de incuietoare de proasta calitate, de care gasesti la fiecare jurnal al fetitelor de 10-11 ani. Eu ii spun incuietoare pentru rasfatate. Orice printesa ar putea-o deschide, nu iti trebuie decat o agrafa sau niste unghii putin mai lungi, pe care esti dispusa sa ti le rupi. " . Lexii era genul de fata de ectiune, mereu ii placea adrenalina si pericolul. La 14 ani intrase intr-o secta, " Matar a los votos " , ucigandu-si familia si 2 rude pentru a-si dovedi respectul fata de noua ei 'familie'. Era ca si o familie normala, si daca cineva o supara, ceilalti o aparau, victima fiind ucisa. Era singura copila printre ucigasi de 20-30 de ani, poate chiar 40.
Dupa usa se intindeau in jos o infinitate de scari subrede, care erau gata sa cedeza daca o greutate prea mari le-ar fi presat. Norocul lor, Marie era foarte slaba, deci puteau cobori amandoi in perfecta siguranta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu